Poezie
spasm
1 min lectură·
Mediu
plutind în tăcerea mării nemișcate
torente de sânge proaspăt
se revarsă în venele deschise
amorțite de frică și frig
sub un cer negru neînstelat.
ultimul cuvânt nu e niciodată un țipăt...
ochii...
dezgoliti de lacrimi
și totuși plini de dorință...
voi fi mereu în vântul ce-mi va purta cenușa
în valurile aspre rupte din tăcere...
there was no child within me...
004006
0