carmen mihaela visalon

Ela,
Iarta-ma, commul de mai sus era pentru Gabriela.
Din viteza l-am pus pe pagina ta, pe care am tot revenit fara sa indraznesc sa cuvant. Acum daca a fost sa se intample, inseaman ca are sens...
pentru tine eu nu pot scrie oricum
o pagină ține loc de patul cuvintelor
m-aș picta ca-ntotdeauna într-o acuarelă
din toate nuanțele mele
tu însă mă recunoști sub toate chipurile
în care n-am apărut vreodată
de mă învârt în jurul tău
râzi șăgalnic ca și cum aș face o vrajă
Aud la un colt de stada, undeva in dubrovnick, o flasneta invartind un tangou la Paris...:). Las commul, iau commul, raman amandoua... si surasul in plina toamna si scuzele.

Oricat ar fi de lipsita de sens- vanarea de vant, are si ea legile ei. Negru sobolan+Argintiu isian=o culoare taman potivita cu roz. Alaturam putin verde, nular alb, albastru peruzea si dam stralucire unei noi dimineti.
http://www.art.com/asp/sp-asp/_/PD--10055030/SP--A/IGID--1287423/Vogue_Autumn_Fuchsia\'_August_1957_(cover).htm?sOrig=CAT&sOrigID=20122&ui=C5E7F7F7928744FD9FFC58E553DB8202
Comanda ferma: 1000 de versuri lumina.

Smulgerea semnelor zilei cu pretul sagetii infipte in trecatoarele aripe ale clipei, este plata ceruta lui vulpe-vanator de catre Luna-luceafar de zi si de noapte,deseori acuzata nu numai de frumusete dar si de inselaciune. Visul de zi (uneori?) minte, visul de noapte nu iarta. Ce-i luceafar se termina in lumina...\"contur subțire/în întunecat albastru\", (As renunta la \"in\" si la \"ci\" pe un singur talger numai una...). Multumesc,
zvîrlit în zorii palizi
corn de inorog
vînatul sprinten
cheamă să-l ucizi

Daniela,
Nu stiu din ce motiv,ai stes poezia, de la care a pornit replica mea. Sper ca nu te superi ca am printat-o si o postez aici. Ar fi pacat ca al dosarului secret:
http://www.agonia.net/index.php/poetry/146375/index.html,
sa fie \"delete\".

Presentiment
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniela Pall [aquablue]
2005-10-19 | |

În adîncul pămîntului
magma tresare, se frămîntă, se zbate
precum șarpele boa trezit din hibernare
curînd va începe sezonul de vînătoare
un gînd
va fi cutremur
luna plină clatină ape de siliciu
o luntre de papirus traversează ținutul umbrelor
topindu-se-n abur,
visele negre precum plînsul cocorilor din miazănoapte
adastă la căpătîiul marelui somn
zguduie poarta dragonul cu șapte capete-otrăvite
și lanțurile toate ruginite
și nu departe crește
întîiul mare val...

adultul recitea un poem cocosat
sprijinea cerul gol
într-un colț sângera o toamnă până dincolo de cuvânt

Gabriela, faci tu ce faci si ma inviti la un ospat cu amintiri proaspete. multumesc!

Portret in 2 timpi si 2 miscari, la iesirea din schimbul de hau, prin poarta lacrimii:
\"Spre dimineață își caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potrivește cu toții au aparținut unei alteia.\"
\"Știu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul\"
\"femeia pe care o căutăm se ascunde încă în sunetul iute și spart al biciului acela ce încă se înfășoară pe spatele Domnului nostru Isus.\"

Maria,
Linkul este ineresant dar... amendabil:)...S-ar putea totusi, dincolo de exgerarile si stangaciile articolului, cel care cerceteaza sa descopere cate ceva...Cat despre lagaturile tare cu extraterestii...erau evidente. Recunosc cu usurinta amprenta isiana. Este o calitate, pe care am mostenit-o de la bunica- era venusiana:))). Intr-o buna noapte, voi reveni cu un comentariu.Pana atunci, las marturie ca mi-a foarte placut poezia intreaga, dar mai mult, si mai mult strofa care merge pana in adancuri.
_____________________
\"chipul ei e atat de frumos. ochii ei stralucesc.privind-o pe ea, dobandesti bucurie, marinimie, putere, o zeita ocrotitoare si un duh pazitor\"-traducerea Victor Kernbach

dintr-o tristețe sau boală
străina rămăsese fără privire
irișii ei despicați trimiteau țipăt de lilieci
așa că eu n-am mai plecat.
dupa ce te-ai intors...din locul de unde numai iubirea te poate readuce la viata...nu mai pleci...chiar daca ar fi sa vina potopul.
\"De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult\". Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera \"zeii\" : \"Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.\"

Author: Isabela Iorga

http://www.ozn.ro/articol/16/contact.php
Dupa al catelea potop, de cate ori trebuie sa ne scufundam ca sa nuntim in adacuri???

Magdalena,,

Emotionant dialogul vostru despre nuantele rosii-verzi ale albastrului.

How wild the sea is,
and over Sado Island,
the River of Heaven
(Basho)
http://www.geocities.com/Tokyo/Island/5022/basho.html

Am poposit cu mare drag pe pagina Gabrielei:
http://www.agonia.ro/index.php/prose/147765/index.html

Valuri de verde
Nuanțe liniștite
Suflet odihnit

Pana ne vom auzi din nou. Multumiri.

in spatele tau toamna- “perfectă pentru nonșalante sustrageri”?,in fata ta?Sinele stergand ferestrele strainatatii pustii.
For decades, thoughtful women have been tripping over Jung\'s concept of the animus. All too often, it has been used to prop up the old idea that consciousness is a masculine affair, one in which women can participate only as second-class citizens.

What remains when the animus is stripped of all sexist connotations? What can a woman learn about herself by interpreting male figures in her dreams \"subjectively\", as expressions of her own psyche, her unlived \"masculinity\"? Might we understand Animus as an archetype in its own right, a principle to which men too may develop a more conscious relationship.”

Iananna-zeita razboiului, intelepciunii, iubirii, esti tu poarta spre cealalta intamlare, a nuntii anima-animus.

Recunoaste-te!
Maria, iti scriu in mare fuga.Este atat de diferita poezia ta de lirica predominant-anima cu care ne-ai obisnuit:). Iti sta bine si frumos ocultata de mituri, mi-ai dat o tema de suflet.Revin. Pana atunci, multumesc;)))

vad, nu va.
si titlul commului este: fetita cu chibrituri& tunel
Iarta-ma.Multumesc& multumesc

sobolanii imi mananca intunericul
va o lumina la capat
poate...

intre balzac si shakespeare
\"explodează în odaie vechea mea prietenă dezorientarea\", adusa de spate aceiasi imposibila intrebare
\"de cate umbre este nevoie\"
pentru a parasi singuratatea?
nu este un comentariu, este o forma stinghera de a spune: multumesc pentru fiecare vers in parte si umbra confundarii soarelui cu luna...

Bat clopote in inima celei îngenuncheată în ape
Le aud in murmurul copacului de coral...Ela, iar te-ai colorat in violet infinit.Ai lasat o poezie lumina, in dar calatorilor obositi.
\"depărtarea de țărm e semn că exist azi mai aproape de lume
fire de viață se țes la picioarele timpului
nu mai am urmă de pământ spre a-mi acoperi chipul\"
Multumesc,

Se spune ca la 30 de ani, sufletul mai urca o treapta.
Ramane in urma, parfumul ametitor al tineretii, si ochiul inchis incepe sa dea seme ca trebuie argintata oglinda: \"pentru a-l vedea pe cunoscator\"-
\"creierul ticăie ca un ceas de bucătărie ieftin/ca și propria-ți viață\". Incepi sa te intrebi, la ce bun toata vanarea de vant???, ce rost mai are, sa caute margele de sticla colorata, cel caruia i se ofera nestemate.
Inaltatoare poezia ta. Multumesc momentul de poezie si reculegere.
Las o pagina web pentru cei care ar dori sa-si amintesca mai multe despre Psalmul 23 si rugaciunea Tatal Nostru:
http://roboam.com/predici/predicirom_6.htm
si un citat din pagina la care am facut referire:
Deosebiri de plan existential

Psalmul 23 este suma unor experiente din viata terestra. Psalmul Il aduce pe Dumnezeu in universul nostru strimt si-L proclama drept factor determinant al tuturor imprejurarilor prin care trecem.

Rugaciunea \"Tatal nostru\" distruge \"tavanul\" locuintei noastre terestre, propulsindu-ne pe noi in \"universul cerurilor\" si proclamind apartenenta noastra la infinita Imparatie dumnezeiasca.

sa te rastorni in inima si sa-ti ramana puterea sa pornesti mai departe...in sensul acelor de ceasornic spre infinit.
ei sunt acolo. tu trebuie sa zambesti. inainte de o intalnire importanta, oamenii isi petrec orele, (pre)gatindu-se. sa nu te superi, dar sunt intr-o perioada in care ma incapatanez sa vad jumatatea plina a nimicului acela, pe care-l vom numi thot.

Dar îți trimit la noapte un luceafăr
Să facă pace cu fereastra ta.
Of,of,of, ce teama imi este ca te vei supara, cand o sa-ti repet, in acest moment rima si muzica poeziei sunt capcane cu petale de flori. Trebuie sa te bati cu ele, sa cresti, trebuie sa-ti conduci tu talentul nu sa te lasi condusa de el. Pe scurt trebuie sa muncesti sa invingi poeta din tinesi sa nasti poetul.
\"De tine însuți nu pot să te apăr
În actul ultim piesa-i cea mai grea\"

vai, de ganditorul care nu este depasit de comentator:
\"Chiar de-ar înțelege o femeie, bărbații n-ar fi niciodată de acord cu ea.\"

Gabriela,
Atunci cand un copil aude bataia luminii la poarta, el se repede sa deschida. de ce oare?, ce-i mai putin intelepti sunt cei mai cunascatori, pentru ca sunt mai apropae de Tatal. O sa-ti reproduc intr-o zi un foarte frumos text sufi....
Pasadia,
Boierul tot boier...Ai dreptate, este o poezie nada, cu care mi-am propus sa prind cititorul in miscatoarele nisipuri ale luminii.Cand iti citesc commurile,mai ca-mi vine sa-mi dau un autograf...noroc, cu oglinda, pe care daca indraznesc sa o intreb: \"cine scrie cel mai bine, pe agonia, imi raspunde: Virusu, XXXXX, XXXXX, XXXXYYYY, Gabriela, Pasadia,XXXX, XXXXX, XXXX, XXXXXXX, XXXXXX, XXXXX si ma trimite in sala de lectura,poate poate, invat cate ceva.
cu drag si prietenie,

Gabriela,
incepand de la:Nu-ti raspund cu un comm, pana la tainite
m-ai purtat, era raspunsul pentru tine. Cum de
am omis sa-ti tastez numele este un mister.Iertare.