carmen mihaela visalon

Mihaela,
Iarta-ma ca te intreb: \"ce simbolizeaza?\"...De ce insist?...Este important pentru mine sa ma ajuti sa inteleg poezia ta. Numai bine si tie.

P.S.: Si de n-o fi cu banat, te rog sa-mi spui a cui este fotografia? Multumesc.

Draga Tania,
Cu talenul tau, cu darul meu de a compila ne putem apuca de scris piese de teatru.:) Sarbatori fericite!

Ploi, Răscruci

Amelie:după clipa amestecată de trufia și de sminteala petuniilor, se-arată semicercul celor șapte culori,

Léon: nu mă-ntreba ce vine după cea de-a șaptea culoare…
Călimara de birou-porțelan decorat cu flori pictate, glazurate, montat în bronz, marcat în pastă Limoges, mic defect la circumferință-: oh, voi, cuvintele mele, fiintele mele, vă las să-va legați unul de altul…

Unul cate unul degetele au pornit apasarea pe clape

alb-gri-gri-iubirea in cercul de alabastru
poate apropia un mal verde de nisip de mal-verde-de-nisip
ca și când…
ca și cum

Amelie: îmi lipesc fruntea de oglindă
Léon: un singur ochi. un mare-singur ochi întors spre mine
Amelie: auzi, iar canta luna la pian la 4 maini.

Luna: oh, voi, notele mele, rătăcitoarele fiintele mele.

Léon: … Amelie, am visat un ou legat de un catarg, între cele patru vânturi…cineva deschide o ferestra, camera este inundata de raze…

Leon: simt… mintea coborată în inimă (valsand):
un pas înainte încă un pas înainte, peste pasul de dinainte
eu aleg.. eu aleg.. Amelie... trandafiri, catarg, corabie, oglinzi și dupa un nor de petunii...vad ... cuvântul care poate preschimba lumea in nufar

Amelie (valsand cu el): Pe corabia aceasta,
la balul acesta, in seara acesta ninge. Auzi dansul fulgilor de zapada?

Fin: (sfarsit desuet)

Vrăbiile dor. Ele sunt gri ca visele toamnei,
de ce?

Cine a mai vazut vreodată un trandafir într-o iesle,
de trei ori uns cu tămâie și mir, băiatul
desface culorile zebrei, luminând.

Răsare steaua,
valea și muntele înmuguresc.

Cui îi e frică de magi?

Între ispita instinctelor și ispita orgolioasei femei fatale, femeia Ulisă, navigând în căutarea ierbii fiarelor este, de 3 ori, la cheremul gândurilor sale, fiind deopotrivă vulpea și vânatul plăsmuirii care o împiedică să mai fie Eva. Frumoasă, ispititoare și nepereche, EA se apropie, din ce în ce mai rafinat de Lilith, negând viața. Si totusi, rămâne liberul arbitru. După ce am gustat din fructul interzis, după ce am alergat după pere mălăiețe, exista libertatea culegerii trandafirului care dincolo de spini, ofera bucuria iubirii.
Să ai puterea să-ți cobori mintea în inima, să nuntești animus cu anima, să refaci cercul oprind spirala renașterii în iluzoria vale a plângerii, iată subiecte pe care le aștept în actul 2 al monologului umbrei cu Pajura sa.
Este timpul ca sufletul să învingă iluzia. Maharadjahii sunt trecători, adevăratul iubit este cel despre pe care ne vorbește RUMI:
Iubitul tineretii tale
Poate fi fermecator si elegant
Dar niciodata,niciodata, fidel.
Adevaratul amant este Cel
Ce sorbindu-ti ultima suflare
Iti deschide portile raiului.

Evident, nu trebuie să iei în serios gândurile mele care se schimbă de la o clipă la alta. Și totuși...

La mulți ani și sărbatori fericite.

\"Tepes adora sa contopesca moartea cu mancarea\". Pana aici nimic nou, Adam si Eva au piedut raiul pentru un mar, contopind moartea cu mancarea. Revin, pana atunci am o rugaminte, cum o chema pe doamna lui Vlad?

Pustiul surd sunt eu. Usa inerta sunt eu. Accidentul care produce visul si trece dincolo de iluzie sunt eu. Oare cine face curat? Oare cine zambeste? Plinulgol sunt eu. Oare voi avea curajul sa deschid, sau ma voi minuna de parfumul din iesle si voi ucide pruncii? Totul este posibil? Totul este permis?
Sper sa revin cu o replica, pana atunci iti multumesc pentru arta de a produce minuni.
Cu mare drag, Carmen

\"nu poti fi de acord cu concepția mea asupra poeziei\"
mai sunt si alte greseli dar, nu am timp sa corectez.

maharadjah

Florin, asa cum ti-ai dat seama Nick și Maria au intuit corect. Despre iluzie este vorba. Cât despre semicerc, el este curcubeul care se-nchide in cele 7 culori ale cercului lui Newton, alb-gri-gri-ALAbastru. Acum trebuie sa dispar putin sau putin mai mult. Pana revin cu precizări despre majaradjah, las commul pe care ti-l pregatisem...

Commul 1 pt Florin, devenit comml O.

Florin, oricât de mult îndrăgesc eu piramidele și civilizația maya, trebuie să recunosc că nu le-am adus cu mine in aceasta poezie, care a plecat de la o replică dată lui Costin Tanasescu,de la un e-mail cu prietenul tau Adrian Grauenfels, de la o lectură Jean Starobinski, Textul si interpretul, cap. Nepotul lui Rameau, lectură care m-a dus cu gândul la Eminescu și, pe valuri, la Ulise, pentru ca în final, fără să înțelg foarte bine ce si cum, să-mi vină în minte un bal a lui Poe dar și rugăciunea inimii și toate să se termine și să reînceapă cu simbolul rosei, spre care, recunosc, m-am folosit de perele malaiețe ca să păstrez cadența.
Regret că- “nu poti fi de acord cu acesta concepția mea asupra poeziei” dar asta este. Și nu vorbesc acum-de “concepție”-, pentru că eu nu am un program. Pur și simplu, sunt ceea ce sunt și... sunt ceea ce sunt, pentru că am capacitatea de reacționa precum un copil la diverși stimuli afectivi, spirituali, intelectuali și de a intra în diferite roluri trecând în pas de vals din oglinzi în oglinyi. Am și dezavantajul, de a nu avea mare putere asupra minții mele, de unde gândurile care, o dată pornite se duc în direcția în care vor ele, și se întorc acasă după ce au dat un ocol prin inimă, si au nascut cuvinte din flori, cărora eu trebuie să-le dau un chip și nume.
Cu siguranța, îți amintești că, cineva a spus odată: “Cel care-si stăpânește mintea este mai puternic decât cel care stăpânește un regat”, așa cum cu siguranță nu te vei supăra pe mine că am bucuria sa+ți reproduc intrareaîn joc a filozofului lui Diderot:
“fie vreme bună rea, spre orele 5 seara, am obiceiul sa mă plimb în palais royal-(nota mea: și eu am obiceiul să mă plimb prin palatul royal al cerebelului meu, chiar dacă vremurile sunt de tranziție...)-Acela care este văzut singur, stând pe banca lui D’Argenson, sunt eu. Vorbesc cu mine însumi despre politică, dagoste , artă, literatură sau despre filozofie; îi dau frâu liber minții, în toată nestăvilirea ei, o las în voie să urmărească primul gand cuminte sau zănatic, care+mi trece prin cap, așa cum îi vedeam facând pe tinerii noștri dezmățați care urmăresc pe aleea Foy o curtezană cu aer ușuratic, cu fața surâzătoare, cu ochii vii, cu nasul în vânt, părăsind+o apoi ca să urmărească o alta, legându-se de toate și nerămânând cu niciuna: gândurile sunt fetișcanele mele desfrânate.”
Îți mulțumesc deci că m-ai laudat și m-ai certat, îți mulțumesc că mi-ai urat de bine în noul an și te rog să mă ierți pentru abaterile de la normă și poezie. Așa gânduri, așa mamă, asa karmă
Cât despre anul ce vine, unul din lucrurile pe care mi le doresc este să mai scrii poezii din acelea care mă faceau sa crăp de ciudă că nu am talentul, umorul și mintea ta de filozof.Toate cele foarte bune. Cu drag, carmen

Multumiri generice lui Nick, Mariei, Mihaelei. Promit sa revin punctual daca nu-mi pica netul.

Maria, Tania,
Pana voi avea un bob ragaz, va las in compania lui Bernard Werber. Revin.
Retetaunui suflet

Monica,

Poezia a pornit, de la o replică, la un text intitulat “umiditate zero” postat de Costin Tanasescu, în 2005-12-01, pe site.

stând în ploaie nu pot să mă gândesc
cum se cresc copiii cel mai bine
poate că-n impermeabile-mbrăcate pe dos
să nu treacă sângele
de la unul la celălalt
ori din trupurile lor
către perfuziile cerului,...

text, din care au crescut “în magma râncedă” a semnelor de întrebare, gâdurile mele, până au ajuns la vârsta petuniilor de zăpadă și au pornit să-și rupă condurii în oglinzile palais-uli Agonia, dansând și arzând (în) cuvinte, pe care doar ploile știu să le audă și să le spele de păcate.

Mulțumesc pentru trecerea ta, și-ți doresc să ai parte de apă vie, în anul ce vine, în anii ce vin, și sa nu te lași furată de gânduri curtezane ci doar de gândurile Ra. Onorată de zâmbet și de sugestii.

MO,

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile ?
spunea, poetul preferat al lui Nichita, Mihai.

Evident, cu gândul cel bun aleg viul, cu cel nebun aleg petuniile și lupta cu Sfinxul și mă pornesc Ulisă, prin lume,străbătând mările pentru a găsi, la capatul drumului, ceea ce mă așteaptă acasă. Tu știi cel mai bine, Cum apare Iupidup de nicăieri, învățându-i pe copiii cuminți arta de a se cunoaște pe ei înșiși. Fericită să te găsesc aici.

Va multumesc pentru urari. Fie ca prada asta de viata sa ne aduca tuturor bucurii, sanatate si o sama de cuvinte potrivite. Cu sinceritate,

Draga Cristiana, am aflat ca te-ai casatorit. Am tot vrut sa te sun si sa-ti urez toate cele bune si multa fericire, dar n-am facut-o. N-am nici o scuza, dar tu ma ierti, pentru ca e vremea iertarii. Si, daca tot s-a nascut Pruncul aducator de iubire si pace, va doresc ca lumina din iesle sa va ocrotesca cu razele ei pas de pas. Cu mare drag,

Sarbatori fericite, va ureaza spectatorul Carmen.

La multi ani!

Craciun fericit.

multi

Sarbatori fericite.

Maine a trecut, ieri se gateste verde brad sa lumineze sarbatorile in toate camerele si sufletele.

de-abia