Poezie
Nimeni nu se naște orfan
2 min lectură·
Mediu
Dumnezeu nu a fost întotdeauna bătrân
când haosul a tăiat cordonul ombilical de neviață
primul scâncet a făcut lumină
din mijlocul
scuipat printre dinții infinitului
s-a avortat minciuna
și a crescut
șarpele
adulmecă resturi
scormonind de-a pururea drumul nașterii
(orice lume începe deopotrivă legănată între rău și bine)
El,
încă prea mic să-L mărim în cuvânt
(dar pentru că asta-i procedura nu ne abatem de la regulă)
orbit de lumină
la brâul pleoapelor
tăiate-mprejur de ochi
și-a făcut râu
scânteind cu plânsul capetele lumii
copil fiind
cineva L-a întors de la țâță înainte de a cunoaște laptele
și-a aruncat singurătatea în capul șarpelui
Atotștiutorul a aflat primul minciuna:
acel Cineva
(pe care îl agățăm soare la gâtul unui cârlig)
i-a șoptit Celui Dintâi
(nu știm de ce, poate din sete de suflete pe care să-și încolătăcească Întunericul)
că după Facere
Începutul s-a întors în pământ
sărac de atâtea necuprinderi
și rece până în măduva necunoașterii
Întâiul Prunc a început să-și caute în lut rădăcini
poate poate
bucata de pământ din care s-a tras mai presus de om
va veni să-i alăpteze anii
în care singurătatea și-a inventat culori.
rareori, recoltează din lume prieteni
însămânțându-le-n spate aripi
cu fiece copil cotrobăit în colțuri
pănâ pământul se leapădă de scorburi
un Bătrân se întrebă de tată ori mumă
Și Dumnezeu a fost copil
033.381
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Iacob
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 221
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Iacob. “Nimeni nu se naște orfan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-iacob/poezie/1834049/nimeni-nu-se-naste-orfanComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSRemarc primul și ultimul vers, care închid poemul tău într-o carapace unde e liber să spună ce vrea. Dumnezeu a fost întotdeuna bătrân, poate firesc poate nefiresc, e o temă pe care merită să o extrapolezi dacă tot ai avut ideea asta, bună. Finalul, Și Dumnezeu a fost copil, închide frumos. Cât despre miezul poemului, dinții infinitului, măduva necunoașterii, alăptatul anilor, drumul nașterii, brâul pleoapelor, minciuna avortată, sunt idei mărețe, ample, evident poate te-ai gândit ca numai astfel de expresii ar fi bune pentru El, aș fi mizat pe simplitate.
mcm
mcm
0
CIVa multumesc pentru trecere si recomandari... Titlul schimbat, dupa cum se observa (tot nu sunt convinsa ca e cea mai buna alegere). Cat despre continut - ramane de vazut la urmatoarea sedinta de cenaclu...
In speranta revenirii,
SIC
In speranta revenirii,
SIC
0
in primul rand titlul nu/i cel mai nimerit. un pohem de constructie. ideea cu Dumnezeu e interesanta. pohemul mai trebue lucrat.
n.b.Și Dumnezeu a fost copil