Carmen Duvalma

impresionant dialog de dincoace de moarte, o adresare catre mama, dincolo de lumea cotidianului incarcat de griji...nu am inteles daca poemul e nou sau e scris ceva mai demult...
tudor, cand te mai gandesti la ,,marea evadare\", sa nu uiti ca sunt multi oameni pe lumea asta, care nu te iubesc, doar pentru ca nu au avut fericita ocazie de a te cunoaste...
P.S. e reteta pe care mi-ai cerut-o...alta nu stiu...

Dorian Duma=Costel Babos si Alberto M.Popescu, va multumesc pentru aprecieri si pentru ,,primirea\" pe care mi-ati facut-o pe Agonia, ati reusit sa-mi atrageti atentia, asa cum adesea o fac adolescentii teribilisti. Cand si daca veti decide sa va schimbati reactiile de respingere, poate...vom comunica.

Tudor, chiar asa cum spui tu...probabil din intuitie, se continua prozele din volumul meu, pe mai multe planuri, alternand trecutul cu prezentul si viitorul, textele fiind impregnate de atmosfera epocii. Sper sa poti veni la lansarea cartii...daca nu-ti permite distanta, macar sufleteste sa fii alaturi de mine.

Dragos, naratoarea imi seamana, i-am imprumutat din personalitatea mea si chiar...numele meu, intr-o proza relatand aventura comunista a botezului ei/al meu. Medalionul exista, il am de la bunica mea. Mi-am permis sa imprumut numele personajelor din realitate; bunica mea, Kipra, si strabunica mea, Nike,au existat, la fel ca Dafina, a carei moarte tragica mi-a povestit-o bunica mea. Proza mea porneste de la un fapt autentic, daca as cauta in presa anilor \'20, cred ca as gasi relatarea crimei care a tulburat Sofia in acele zile. Iar medalionul este un simbol, asa cum ai intuit, il voi purta ...la lansarea volumului, de la care sper sa nu cumva sa lipsesti...

ti-am remarcat poemul inainte de a fi membra a Agoniei, apoi m-am bucurat cand l-am regasit, daca eu am rezistat citindu-l de cateva ori...a doua oara m-a impresionat mai mult, te sfatuiesc sa te eliberezi de sentimentele negative care te domina acum, alcatuind un volum pe aceasta tema a invingerii...din cauza ta, mi-am numarat invingerile sau asa cum spui tu...pierzator de profesii, cred ca am pierdut mai multe decat tine si acum iar pornesc de la zero. Stiindu-ti sentimentele din experienta mea, iti spun: arunca-le in poeme, tie nu-ti fac bine, dar cititorilor, da...

sugestiv discursul tau de supravietuire, pare o pendulare intre decizia de a te lupta mai departe si cea de a te lasa invins...ceva comun care ne caracterizeaza...insa eu ma gandesc la o victorie, cu fiecare poposire a unui nou prieten...

O poezie a cotidianului, in care coexista prezentul alaturi de trecut, cu detalii-amintiri dintr-o copilarie indepartata, aduse dureros in prezentul maturitatii. Dana, daca scrii fara semne de punctuatie, atunci incearca sa fii consecventa, trebuie sa decizi pentru sau impotriva...
Cu prietenie, Carmen

Multumesc mult pentru aprecieri. Nu m-am gandit niciodata la originalitatea biografiei mele, literatura a fost intotdeauna motivul existentei mele, asa ca nu mi se pare nimic straniu. Ceea ce nu este scris in CV-ul meu, nici in carte, nici altundeva, este aventura publicarii acestei carti, care a fost premiata (de ochii lumii, evident) in manuscris la Botosani in \'95, la Sighetu Marmatiei in \'96, la Beius in \'97, la Bistrita-Nasaud in \'98. ,,Visul care ma va ucide\" i-a avut ca primi cititori pe Ioanid Romanescu, Laurentiu Ulici, Radu G.Teposu si Cezar Ivanescu, iar aprecierile lor verbale sau scrise mi-au sustinut moralul atatia ani, in ciuda obstacolelor. Aventura publicarii unei carti premiate si ,,sponsorizate\" astfel, sugereaza multe, nu-i asa???
Cu prietenie, Carmen

Dragos, am remarcat ca, in sfarsit, te-ai indurat sa lasi deschisa poarta catre comunicare. Eseurile tale sunt originale, ca un fluviu de eruditie care copleseste cititorul. E adevarat ca intotdeauna am preferat, dupa cum stii, poezia lui Ion Caraion, insa nu este loc pentru preferinte cand vorbim despre istoria literaturii romane sau universale. Te rog sa lasi usa deschisa, macar la eseu...mult succes, stiu ca ai mare nevoie...
Colega ta, Carmen

Ioana, chiar aveam intentia de a trimite un mesaj catre editor, pentru a ma lamuri exact despre cauzele nivelului meu; din cate stiu, am respectat toate regulile pentru a nu fi la nivelul zero. Vad ca acum mi s-a ridicat pedeapsa...era unul dintre lucrurile care ma faceau sa ma simt rau pe aici...

Ioana, nu m-am plans, doar am constatat o anumita stare de lucruri, care, sper, ca se va schimba. E adevarat ca sunt obisnuita sa nu fiu bine primita, mi s-a mai intamplat, mai ales in Targoviste, desi sunt din Bucuresti si m-am mutat de douazeci de ani aici, nu am simtit ca m-as fi adaptat la rautatea specifica zonei, asa incat m-am considerat un cetatean european care, intamplator, si-a ales doar locuinta in zona.
= Dorel Cristea si-a exprimat opinia personala, pe care o cunosteam; voi vorbi cu el curand.
=Iti multumesc pentru aprecieri, orice este mai bun decat indiferenta. Daca vrei sa ne cunoastem, te invit sambata la ora 10 la SST, la Salonul literar.
Cu prietenie, Carmen

Petrut, multumesc pentru semn, iti voi urma sfatul intr-un viitor, cand ma voi afla intr-o ipostaza lirica...acum sunt alta...

O poezie ce se naste din sentimentele dureroase ale cotidianului, pe mine m-ai impresionat de anul trecut, bine ai venit, sper sa te simti mai bine decat mine pe aici. Iti dau un sfat din suflet: sa fii sincera asa cum esti acum si sa nu-ti pese deloc de ce spun altii despre poeziile tale.
Cu prietenie, Carmen

Mi s-a parut ca se va intelege faptul ca poemul e doar un fragment din volum,nu e inceputul, ci l-am ales de la mijloc; orice alegere e complicata datorita existentei unei legaturi stranse intre poemele care-l alcatuiesc, asa incat nu vad alta solutie decat sa-l fac cunoscut pe primul, poemul ,,Asteptand in intuneric\". Multumesc pentru opinii si pentru trecere, CD