lasată pe marginea văii adânci,
ciața se simte stăpână,
mai rece ca iarna ,
frica, de înălțimi prea lungi,
și căderi în golurile negre
mă face, să vreau, să termin
un drum început
...vezi tu , timpul acesta începe să se termine, da , clepsidra pe care ai căutat să o faci cat mai mare este doar de mărimea unei sticluțe de parfum,...nu am stiut niciodată că timpul poate avea
e timpul acesta uscat de gânduri trecute
cînd vîntul aspru și greu răvășește ființa
lasă în urmă pe obrajii deschiși transparente,..
clipe presărate cu lacrimi ce tămăduiesc suferința
...prin bucuroase clipe țâșnim către lumină
ne coborâm în apa adancă și senină
iubim curajul firii de a învinge timpul
și-n alabastrul zării strigăm : \"asta-i Olimpul :)!\"
-Ba nu, e Raiul
eu nu am atins nici o stea
si le caut , le vad si spre ele pornesc
cu cat sunt mai aproape de ele
cu atat sunt mai greu de atins
si de fiecare data imi vine in gand
cuvantul \'\'iubire
mi-am pus frica la picioare
ca sa calce drumul greu
si mai port prin buzunare
gandul bun si-un Dumnezeu
iar pe tine tinerete
plina de avant si dor
te pastrez cu-a ta noblete
pe-un deget de
Din gândurile tale multe ,
Nu cere altora nimic,
Nu vor uita să te asculte ,
Și vor zambi nedumerit,
Sunt ani trecuți,
În fața casei...
Bătrânul zarzăr a căzut,
Și frunze cad in
Vine ceasul cu timpul rămas ,
Să vină vremea fără ceas .
Trag timpul de nas mereu,
Până cănd, timpul, va crede în Dumnezeu?!
De ce are timpul ceas?
De ce Dumnezeu are nas?
De ce Timpul
dorința
...
s-a strecurat printre atîtea clipe
dorința de a te avea aproape iar
și recunosc că inima învinge
învinge doar un gînd hoinar
chemarea ei, doar mintea-mi o aude
iar tu de-ai
ochi de înger
iubirea îmi e icoană
într-o ruină de perete
singurul rămas ,
o fereastră fără geam
un ochi de înger
spre albastrul vieții ce o am,
cu
