Poezii

lasată pe marginea văii adânci, ciața se simte stăpână, mai rece ca iarna , frica, de înălțimi prea lungi, și căderi în golurile negre mă face, să vreau, să termin un drum început

...vezi tu , timpul acesta începe să se termine, da , clepsidra pe care ai căutat să o faci cat mai mare este doar de mărimea unei sticluțe de parfum,...nu am stiut niciodată că timpul poate avea

e timpul acesta uscat de gânduri trecute cînd vîntul aspru și greu răvășește ființa lasă în urmă pe obrajii deschiși transparente,.. clipe presărate cu lacrimi ce tămăduiesc suferința

...prin bucuroase clipe țâșnim către lumină ne coborâm în apa adancă și senină iubim curajul firii de a învinge timpul și-n alabastrul zării strigăm : \"asta-i Olimpul :)!\" -Ba nu, e Raiul

eu nu am atins nici o stea si le caut , le vad si spre ele pornesc cu cat sunt mai aproape de ele cu atat sunt mai greu de atins si de fiecare data imi vine in gand cuvantul \'\'iubire

mi-am pus frica la picioare ca sa calce drumul greu si mai port prin buzunare gandul bun si-un Dumnezeu iar pe tine tinerete plina de avant si dor te pastrez cu-a ta noblete pe-un deget de

într-o zi eram copil într-o zi eram om azi sunt floare calcă,..pune talpa ,...nu doare sunt doar o floare..

Din gândurile tale multe , Nu cere altora nimic, Nu vor uita să te asculte , Și vor zambi nedumerit, Sunt ani trecuți, În fața casei... Bătrânul zarzăr a căzut, Și frunze cad in

Vine ceasul cu timpul rămas , Să vină vremea fără ceas . Trag timpul de nas mereu, Până cănd, timpul, va crede în Dumnezeu?! De ce are timpul ceas? De ce Dumnezeu are nas? De ce Timpul

dorința ... s-a strecurat printre atîtea clipe dorința de a te avea aproape iar și recunosc că inima învinge învinge doar un gînd hoinar chemarea ei, doar mintea-mi o aude iar tu de-ai

ochi de înger iubirea îmi e icoană într-o ruină de perete singurul rămas , o fereastră fără geam un ochi de înger spre albastrul vieții ce o am, cu