Poezie
efemer
1 min lectură·
Mediu
lasată pe marginea văii adânci,
ciața se simte stăpână,
mai rece ca iarna ,
frica, de înălțimi prea lungi,
și căderi în golurile negre
mă face, să vreau, să termin
un drum început într-o,
altă însorită vreme .
visele nu au niciodată tensiuni,
precum nefavorabile condiții de ciață
nici frica de a aluneca între stânci
atunci când urci muntele spre o nouă dimineață
001582
0