Izvorul de miresme se-apleacă asupra ta
Devine picul din surâsurile ascunse,
Și dâra din suflet dispare nepermis
Cu lumina ochilor pală într-o zi.
Depinzi în felurite gînduri de noapte
Le
Plecînd pe-alocuri spre cărări
Un foc, de pală minune, în mări
Scoțând o armă eminesceana,
Se înmoaie într-un pic de geană.
Apucă să colinde-n foi de poezii
Luceafărul aprins în zori de zi,
Plecată-s în colțuri de luminiș
Zăbovesc printre rîndurile vieții.
De timp am uitat nevrînd
Și soarele mă chinuie prin nopți.
Clipele mă resping cu lacrimi
O oră prea mică să
Si s-astept pericolul venind spre mine
Cand ma-mbata viata ce vine
Ma surprind cu licori de vifori reci
Plang cu arme de iubire, din veci.
Stafidita e fata din umbre lăsate
Căci fiorul
Am aflat surasul din florile vietii
M-am inchinat lui, de frica bucuriei
Ma uit spre roua diminetii
Si ma arunc in vorba amintirii.
Tu, craiasa noptii, picuri graiuri
Sa m-asculti din vorbe de
Omul si iubirea
Farama din insasi divinitatea
Strop din inima zdrobita
Calauza spre suferinta adanca
Străbate iarăși un suflet gol.
Se scufunda prin cioburi…
In cioburi astupate
CA