Poezie
Omul si iubirea
1 min lectură·
Mediu
Omul si iubirea
Farama din insasi divinitatea
Strop din inima zdrobita
Calauza spre suferinta adanca
Străbate iarăși un suflet gol.
Se scufunda prin cioburi…
In cioburi astupate de-amintiri.
Biata suflare, ce va indura oare?
Boala din ce in ce mai tare doare.
O lupta, corpul indura cu ea…
Înțepenit a rămas simțind-o
Vorbe nu mai are, nici gânduri,
Doar un tot de visuri.
Acum totul ramane in rai,
Se crede o floare îngrijita…
Ingrjita de prezenta ei,
Si visează iarăși, …pe ea.
Dar pâlcuri fumuri apar,
Si boala îl ofilește, curând.
Totul acum e in zadar.
Au rămas doar singurătati,
Omul si iubirea lui.
001.019
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Candu Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Candu Ana-Maria. “Omul si iubirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/candu-ana-maria/poezie/1768682/omul-si-iubireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.