Poezie
El
1 min lectură·
Mediu
Plecînd pe-alocuri spre cărări
Un foc, de pală minune, în mări
Scoțând o armă eminesceana,
Se înmoaie într-un pic de geană.
Apucă să colinde-n foi de poezii
Luceafărul aprins în zori de zi,
O, ce foișor smuls din lună!
Ce splendite cuvinte mai murmură!
Numai o minte deslușind creații
Mărginește-n Epigonii, o lume de savanți,
Și răspândind poeți în zboruri de cuvinte
Basme ale lor sunt nestemate, amintite!
Zăbovind prin frământari de gânduri
Un singur dor umple umilele rânduri
Spre iertarea nopții s-adoarmă
Fără zumzet, fără lacrimi...să moară.
În ale lui scrisuri de vorbe plăpânde
Cu voievozi, se luptă penița de izbânde
Din cele cinci scrisori a-naltei cunoașteri
Mihai pe-o culme atinge renașteri.
Un grai rămâne cu minunile filelor
O dorință zboară cu literele minților;
În miazănoapte iarăși inspiră înzestrări
Numai de Eminescu demne-n uitări.
001.016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Candu Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Candu Ana-Maria. “El.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/candu-ana-maria/poezie/1768850/elComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.