Ești tu sau eu?
Izvorul de miresme se-apleacă asupra ta Devine picul din surâsurile ascunse, Și dâra din suflet dispare nepermis Cu lumina ochilor pală într-o zi. Depinzi în felurite gînduri de noapte Le
El
Plecînd pe-alocuri spre cărări Un foc, de pală minune, în mări Scoțând o armă eminesceana, Se înmoaie într-un pic de geană. Apucă să colinde-n foi de poezii Luceafărul aprins în zori de zi,
Acolo
Plecată-s în colțuri de luminiș Zăbovesc printre rîndurile vieții. De timp am uitat nevrînd Și soarele mă chinuie prin nopți. Clipele mă resping cu lacrimi O oră prea mică să
singura iubirea
Si s-astept pericolul venind spre mine Cand ma-mbata viata ce vine Ma surprind cu licori de vifori reci Plang cu arme de iubire, din veci. Stafidita e fata din umbre lăsate Căci fiorul
chemare
Am aflat surasul din florile vietii M-am inchinat lui, de frica bucuriei Ma uit spre roua diminetii Si ma arunc in vorba amintirii. Tu, craiasa noptii, picuri graiuri Sa m-asculti din vorbe de
Omul si iubirea
Omul si iubirea Farama din insasi divinitatea Strop din inima zdrobita Calauza spre suferinta adanca Străbate iarăși un suflet gol. Se scufunda prin cioburi… In cioburi astupate
