Azi m-am gândit din nou la tine
Ce gând nechibzuit,imi pare rău
Dar nu pot ține în frâu mintea
Azi s-a gândit din nou la tine
Cobor ușor spre nebunie
Sau poate urc în nebunia mea
Dar,ce s-a
Durere de viață, plăcere de moarte
Frison și-agonie în suflete sparte
Se sparge întregul în cioburi pătate
De vicii și vină, obligat să le poarte.
Și crucea-i mai grea, purtată în spate
Sau
Ploaie grea
Granit și fier
Șiroieste plumb
Din cer.
Umbră grea
Suflet stingher
Picură-n orice ungher
Ploaie grea.
Plouă-ncet
De parcă ninge
Sufletul mi se prelinge
Pe podea.
Plouă
Cicatrizat e sufletul de lacrimi
Acoperit c-o patura de ură
Sobru și-ndiferent la toate
Pierdut in ura ce îl fură
O patură de ură bocește peste el
Furat de gânduri înrobite-n patimi
Mișel
cearta dintre om mă leagă
un copac plânge-n gradină
dumnezeu te-a înșelat
dar tu spui că nu ai vină.
te urăsc și vreau să știi
în poezii numai prostii
bucureștiul nu mai știe
că în el zace
