cearta dintre om mă leagă
un copac plânge-n gradină
dumnezeu te-a înșelat
dar tu spui că nu ai vină.
te urăsc și vreau să știi
în poezii numai prostii
bucureștiul nu mai știe
că în el zace
Ploaie grea
Granit și fier
Șiroieste plumb
Din cer.
Umbră grea
Suflet stingher
Picură-n orice ungher
Ploaie grea.
Plouă-ncet
De parcă ninge
Sufletul mi se prelinge
Pe podea.
Plouă
Durere de viață, plăcere de moarte
Frison și-agonie în suflete sparte
Se sparge întregul în cioburi pătate
De vicii și vină, obligat să le poarte.
Și crucea-i mai grea, purtată în spate
Sau
Azi m-am gândit din nou la tine
Ce gând nechibzuit,imi pare rău
Dar nu pot ține în frâu mintea
Azi s-a gândit din nou la tine
Cobor ușor spre nebunie
Sau poate urc în nebunia mea
Dar,ce s-a
Cicatrizat e sufletul de lacrimi
Acoperit c-o patura de ură
Sobru și-ndiferent la toate
Pierdut in ura ce îl fură
O patură de ură bocește peste el
Furat de gânduri înrobite-n patimi
Mișel
