cană
cearta dintre om mă leagă un copac plânge-n gradină dumnezeu te-a înșelat dar tu spui că nu ai vină. te urăsc și vreau să știi în poezii numai prostii bucureștiul nu mai știe că în el zace
Ploaie
Ploaie grea Granit și fier Șiroieste plumb Din cer. Umbră grea Suflet stingher Picură-n orice ungher Ploaie grea. Plouă-ncet De parcă ninge Sufletul mi se prelinge Pe podea. Plouă
Om
Durere de viață, plăcere de moarte Frison și-agonie în suflete sparte Se sparge întregul în cioburi pătate De vicii și vină, obligat să le poarte. Și crucea-i mai grea, purtată în spate Sau
Echimoza
Azi m-am gândit din nou la tine Ce gând nechibzuit,imi pare rău Dar nu pot ține în frâu mintea Azi s-a gândit din nou la tine Cobor ușor spre nebunie Sau poate urc în nebunia mea Dar,ce s-a
Cicatrice
Cicatrizat e sufletul de lacrimi Acoperit c-o patura de ură Sobru și-ndiferent la toate Pierdut in ura ce îl fură O patură de ură bocește peste el Furat de gânduri înrobite-n patimi Mișel