Proză
Cretanul
proza scurta, aproape milimetrica
1 min lectură·
Mediu
Se dă jos în fiecare zi..de pe acoperiș. Spală șosete, curăță vasele sparte de miere, apoi digeră ceva indigerabil. Coboară..din mers mai aruncă priviri năucitoare spre femeile care trec proptindu-se de balustrada vechii hardughii din curtea hanului. Ele se uită uimite la dânsul, încearcă să îi transmită săruturile prin cablul TV, la urmă mor. El e cretanul, cu brațele vlăguite și figura tuciurie, iubește manelele-nu și maneliștii- trăiește din bungee jumping și se pogoară de pe schele când are chef. În rest, duce o viață normală, dar nu iubește femeile. E misogin. De-asta îl disprețuiesc. Îl apreciez căci atunci când a împlinit nouă ani a mâncat cretă..un act de curaj. El oricum nu mai are mult de trăit, vrea să moară sincer. Și la capătul tuturor încercărilor de coborâre.
Pentru cretan e simplu:urcuș și coborâș. E salahor.
002659
0
