Poezie

Nepo-ezie

Sur_realistic view

1 min lectură·1 martie 2006

Mediu

Degetele ei aveau gustul unei rotunde mângâieri,

pe calorifer mi-am pus privirea să se usuce,

dintr-o clipă în alta mă aștept ca degetele-i să mi-o

umezească

Pe așternut se mai văd urme de spasme,

am luat în linia din palmă suspinele-Zeus ar fi

mândru de mine;

Cine e Zeus?

Sunt șopârlele care ți-au împrumutat coada,

taurii care ți-au semănat venele pe antebraț,

lebăda ce-mi arunca aripile deasupra apei, disprețuitor,

focile care mă înconjurau constant cu mustăcioare

Și acum, Mâncător de Panoplii,

așterne-mi iubirea pe una dintre panoplii,

arată-mi cum se taie greața,

cum se fabrică nebunia-din urme de salivă?-

cum să-mi pun peste picioare murdăria din creier,

cum să refuz moartea părinților tăi

002.374

Camil Camil. “Nepo-ezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camil-camil/poezie/168537/nepo-ezie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.