Poezie
Aer de sabie
Sur
1 min lectură·
Mediu
Muza nu se mai poate opri din separare,
mi-au ajuns firele de păr un braț predestinat,
îmbătându-mi pielea cu oameni circumciși
La capăt de pod am zărit doi bătrâni cum se sărută
în tălpi, sub tălpi, deasupra tălpilor
Mi-aduc aminte de sunetul glandei din prima noapte
pe care am visat-o trăind-o;
simțeam un albastru nesidefat curgându-mi din sâni
cum mai vorbești, Tu, Naddje,
mi-am (a)prins cuvintele pe tăciunele fructului tău
vai, ce ne răsună sprâncenele torționate
mi-am amintit, da-
ca niște tălăngi domesticite-pe care le-am numit
telegeni..cum sclipesc
momentele
când mâna se rotește în jurul propriului meu cerc
din interiorul ombilicului
am pierdut toanele
și o bucată de deget
așezându-mă
pe o sticlă de sicriu
adolescentin
002.272
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camil Camil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Camil Camil. “Aer de sabie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camil-camil/poezie/165328/aer-de-sabieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.