Poezie
Pus-tiu
Poeme
2 min lectură·
Mediu
A murit cioara din ochiul meu
de când am ucis praștia care mă ținea în viață,
tu știi, acea praștie cu care trăgeam în sticleți,
fabricată din piele de om..decadentza
tu, un surogat al tăciunilor rămași stinși-continui să crezi cu disperare
că a te îneca înseamnă reanimare,
că atunci când zbieri cu țigara stinsă pe umăr,
având un evantai în loc de rană
ești printre cei vii doar pentru că ai ceva roșu pe tine
și îți amintești că într-o dimineață te-ai trezit cu sângele tresărind printre vene,
ca un moment de mahmureală..simți că stropii de sentiment
se împrăștie pe întreaga planetă a maimuțelor oarbe
care aleargă după banane pe lângă bambuși(sau bananieri, parcă);
ne-am îmbătat cu arome de lincși, peste tot sunt
numai lincși
la masă lincs, la TV linx, eu un linc..tu mă lingi
ce naiba..
dintre cele mai multe maimuțe
aleg linxul, e o formă academică a maimuțărelii
sunt numa\' o parte din noi, cea frumoasă și strâmbă;
(de maimunx vorbeam)
ceilalți se plimbă pe sub ape,
sunt niște deșeuri care nu au aflat tocmai
că sunt deșeuri
cum nu afli nici tu
că a te cățăra în frunze de arbuști
nu e decât o chestie de timp
te-am pupat..
001.712
0