Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Langusta

poeme

1 min lectură·
Mediu
Sunt ultimul delfin ce caută prețuirea,
pe lângă țărmuri vechi și mâluri oglindinde
simt cum licoarea mă răpune
și glasu-mi șuierând se stinge printre maluri
Mă plec sub creste, marmoreene culmi,
iar coada-mi se rotește-n coifuri
Eu vreau să sorb până la capăt somnul..
poate așa mi-e scris să mor.
Nu pot, nu pot să urlu
deși un sunet se-nfiripă
eu zgomotul l-am aruncat în pipă
și-ncerc să îl sugrum cu prafuri de lichior
De ce nu mă dorești, O, Mare?
De ce sub pântecu-mi te-ndoi?
De ce vreau să te sec din nou?
Eu am rămas o umbră, tu scurge-te-n priviri..
001756
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
102
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Camil Camil. “Langusta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camil-camil/poezie/122492/langusta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.