De la Mitra la Dimitrie

De la Mitra la Dimitrie Toamna cerne clipele senine de cele învolburate de peste an, adunând în hambare rodul. La sfârșit de octombrie, de Sfântul Dumitru, se încheie perioada pastorală începută după „măsura oilor” - de Sângeorz. Tot acum este sărbătorită Ziua Armatei și a eliberării ultimei palme de pământ românesc. Sfântul Dumitru este continuarea creștină a unui cult datat astronomic încă din mileniul al IV-lea îHr. Este vorba de cultul zeului Mitra (la hinduși) sau Mithra (la persani) și continuat cu al zeiței Demetra (la elini). În decursul istoriei omul a fost strâns legat de fenomenele astronomice, care l-au ajutat să se orienteze în spațiu și timp. Așa au apărut zodiile, constelațiile - a căror succesiune putea fi urmărită în cicluri anuale și chiar multimilenare, de aproximativ 2000 de ani. Între 6000-4000 îHr. a fost perioada zodiei Gemenilor, care ar putea avea legătură cu miturile unor gemeni precum Apollo și Selena la noi, Abel și Cain, Remus și Romulus, Agnar și Geirrod (la nord-europeni), Ahura Mazda și Mithra (la perși) sau cu opoziția hindusă Mitra-Varuna. Mitra a fost asimilat cu soarele și astfel nașterea lui a fost sărbătorită la solstițiul de iarnă (Crăciunul). Ca zeu teribil al războiului Mithra a fost protectorul ostașilor (rathaeshtar, adică „cei care mână carele de luptă”). Fiind fratele geamăn (sau ulterior considerat fiu a lui Ahura Mazda - Stăpânitorul înțelept) Ahura se apropie de aura (prezentă în icoanele sfinților) și are aceleași atribuții cu lumina divină - ca forță și simbol a înțepciunii creatoare. Mithra și Ahura au fost paya-thworeshtara, „cei doi creatori-păstrători”. Așa se face că în greacă metra înseamnă uter (organ al zămislirii, al rodirii), iar Demetra este zeița pământului și a rodniciei lui. Ziua Recoltei este sărbătorită în ultima duminică din octombrie, iar duminica este patronată de soare. Demetra avea ca atribute polul cerului, făclia, snopul de grâu și porcul; Mithra era însoțit de mistrețul Verethaghna, având putere asupra păcii și războiului. În ortodoxie Sfântul Dumitru este cel care l-a binecuvântat pe Nestor, și astfel acesta l-a învins în luptă pe gladiatorul Lie. Poate simbolurile cele mai puternice specifice lumii indoeuropene (care persistă de șase sau opt mii de ani), cât și cele creștine (întărite de nimbul de lumină al Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir), au ajutat armata română în eroica ei victorie de la Carei. Victoria este sub semnul protectorului păcii și războiului, al dreptății și credinței – adică a vechiului Mitra-Mithra și actualului Sf. Dimitrie. Poate că nu întâmlător în românește există peste treizeci și cinci de variante ale numelui de Dumitru (Mitru, Mitrea, Mitra, Mitu, Mitea, Mitrache sau Mitran etc.). Mithra era în antichitate protectorul poporului Arya, fiind invocat înainte de luptă. Unii autori străini identifică teritoriul actual al României drept leagăn al poporului indoeuropean, din care fac parte și indienii și iranienii (ce își spun aryeni din țara Arya). Astfel pare plauzibilă ipoteza conform căreia de aici a pornit cultul lui Mitra spre orient, purtat de aryenii conduși de Rama (pe la 6.000, sau chiar 8.000 îHr. - cum spunea Papus cu secole în urmă). În următoarea perioadă creștinii vor intra în postul Crăciunului, finalizat cu tăierea porcului (forma domesticită a mistrețului, din mitologiile nord-europene și din credința hindusă). Cu lumina creatoare și protectoare (simbolizată de Mitra) și cu nimbul iubirii creștine (purtat de Sf. Dimitrie și Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi) putem să ne trăim viața în rodnicie și pace - și țara noatră să fie o făclie a bunelor rânduieli peste timp.