Arhanghelul Gabriel și șoapta cavalului

Arhanghelul Gabriel și șoapta cavalului A venit primăvara; razele soarelui ne mângâie, iar ciripitul păsărelelor ne picură în suflet, umplându-ne inima de bucurie. Parcă și sângele circulă mai repede, ca și seva în arbori. Se spune că sălașul sufletului este în inimă; de aici expresia „om bun, om cu inima de aur”. Tot acolo ajunge vorba dulce și versul duios, care \"te ung la inimă\". Vena care aduce sângele la inimă se numește „cavă”. Poate printre primii care s-au inspirat din natură și au cântat din... inimă au fost păstorii, inclusiv cei din Miorița. Alături de fluier, cavalul, un fluier mai mare, pare să se asemene cu vena cavă, fiind o cavitate obținută prin scobirea lemnului prin care \"curge\" sunetul. După autorii DEX-ului „caval”, ca instrument, vine din turcă, iar ca \"șențuleț pentru udat legumele\" are etimologie necunoscută - deși este compus din ca-val(e), adică este ca și o vale prin care curge apa; substantivul \"cav\" este de origine franceză. Trei cuvinte: unul indoeuropean, altul francez, altul turcic - situație ridicolă, mai ales că există și în latină \"cavus\". Există expresia „cântec de inimă albastră”, adică de dor și dragoste. Știm că în insuficieță circulatorie, spre exemplu, fie prin slaba oxigenare a sângelui, fie prin amestecarea celui arterial cu cel venos în cazul unor malformații, tegumentele devin albastre. Tot „la inimă” îl avem, din primii ani de viață, pe ”îngerașul” care ne umple sufletul de bunătate și speranță, când îl evocăm. Astfel se deslușesc legăturile dintre căile sufletului, muzica sferelor, instrumentul caval și lumea minunată a îngerilor. Muzica își \"trage\" seva din lumea divină. Știm că traco-getul Pan, inventatorul naiului, a fost asimilat de mitologia greacă alături de Apollo și fiul său Orfeu, toți renumiți prin muzică - și astfel vom înțelege cum a apărut cavalul. Frigienii, ramură a tracilor, acum 3.500 de ani erau consemnați, în izvoarele istorice, pe teritoriul numit azi Turcia; Herodot spune că sunt mai vechi decât egiptenii. Dacă adăugăm și faptul că „Ra-Ta și tribul său din Carpați au construit Marea Piramidă” (după Edgar Cayce), ne vom apropia de vremuri foarte vechi. Acolo, în umbra piramidelor, vom descoperi că egiptenii considerau sufletul ca având trei principii spirituale legate de ființa umană. Ele erau Akh, Ba și Ka. În Larousse Ka este prezentat sub multiple aspecte, printre care se află și cel de spirit și zeu protector al oamenilor, principiu al vieții și puterii. La plural este Kau, care pare să fi avut sensul de \"strămoși”, de spirit al neamului, de genii sau calități - în număr de paisprezece. Ele trăiau independent și ofereau calități specifice persoanelor de care se atașau. Aceste calități erau: autoritatea, forța, voința creatoare, stabilitatea, noblețea, înțelepciunea magică, strălucirea, cunoașterea, gustul, văzul, auzul, belșugul, hrana, durata vieții. Ra le poseda pe toate datorită perfecțiunii sale. Toate calitățile se află în fază incipientă în noi, și sub înfluența și îndrumarea protectorilor noștri invizibili, îngerii, ele se dezvoltă. Avem aici pentru cav sensul de adânc, aparent gol ca și cavalul, dar care se va umple cu toate calitățile posibile, odată cu trecerea timpului. Iată de ce cav este asemeni termenului egiptean Kau. În Biblie și Coran spiritul lui Kau a fost preluat de evrei în timpul șederii în Egipt. Apare sub forma unei ierarhii superioare, aceea a arhanghelilor. În Vechiul Testament prima relatare despre Arhanghelul Gabriel este în Cartea lui Daniel (sec.VI îHr.). În Noul Testament îi anunță fecioarei Maria nașterea lui Iisus și a lui Ioan Botezătorul, dăruindu-i acesteia strălucire și cunoaștere. A treia personalitate îndrumată de Arhanghel este Mahomed, care ajunge la cunoașterea magică, la înțelepciune, noblețe, forță, autoritate, voință creatoare și care a fost inspirat la scrierea Coranului. Poate a venit momentul să acordăm mai multă atenție Arhanghelului Gavriil și soborului său (26 martie), iar dacă Dumnezeu a hotărât ca la 600 de ani de la apariția creștinismului să apară o contrabalansare spirituală, înseamnă că în lume începuse deja o manifestare fanatică a creștinismului, în care dragostea era înlocuită cu ură și sânge. Așa au pierit esenienii, gnosticii, druizii, iar mai târziu, în timpul inchiziției spiritualitatea europeană intra în crunta noapte a ignoranței și fanatismului; sub acest tăvulug au căzut incașii, mayașii. Atunci s-a salvat Japonia secolului XVII prin izolare, iar iudeii prin Kabală și Talmud. Manifestările Arhanghelului au fost la intervale de 600 de ani. În tradiția geto-dacă există credința că gemenii divini, Apollo și Selena, apar la intervale de peste 600 de ani pentru a ajuta oamenii în mod benefic. Mulțumesc îngerilor pentru grija pe care mi-o poartă și pentru ajutorul dat în a înțelege și dărui aceste rânduri, pentru că numic nu-i întâmplător... Precizare: Corespondențe fonetice pornind de la indo-europeană:G=K în hitită, tokhariană, sanscrită armeană, germanica comună, gotică, engleză veche, nordică veche, olnadeză medie... W/U=V, iar în prezent B=V și L=R în unele limbi. KAU= CAVAL= GAVAL= GAVR-iIl= GABR-iEl...