Camelia Petre

ingerii goi sunt ca oamenii singuri...gandurile tale sunt ca o fantana adanca; uneori gasesc ecoul in sufletul meu, alteori ameteala ma apuca, insa intotdeauna revin cu placere printre randurile tale. mi-a placut poezia aceasta mult, poate pentru ca e ingereasca si suava

mi-a placut. ai unele imagini reusite, sensibile, tandre. mi-au placut imbratisarile oamenilor de zapada cand se uita plangand sau plang uitand de sine, pe inserat...in satul inimilor pustii

placut surprinsa de aprecierea ta
te astept oricand cu pareri pro sau contra prin pagina mea
multumesc

n-ai de ce sa-ti doresti sa ceri scuze pentru c-ai simtit nevoia sa numesti altfel textul; e parerea ta si titlul meu...
multumesc de trecere prin pagina mea umila

ce raman? pietrele sau gandurile tale? si nu apa trece, ci o anume primavara in bulbi de os ... interesanta viziune

\"indreptar de regasire\"...aici sa fie cheia versurilor tale? Imi place, gasesc cateva imagini deosebite, iar atmosfera de ansamblu o simt legata de ceva cald, ofranda somnului profund, care aduce trezirea, a nasterii, a Domnului, care aduce iubirea, probabil...eu o gasesc cu multe semne...tu poti sa stii cel mai bine. Sunt curioasa ce stare sufleteasca te-a indemnat pentru aceste versuri:)

Emil, eu sunt cea care s-a inselat in privinta constructiei si a formei iar tu iti ceri din nou iertare...cum vine? cine sa te mai inteleaga...:)
am ratat constructia, ideea, stiu...
nu iti mai cere iertare si a treia oara, ca n-ai pentru ce, ma repet...
multumesc

Simona, mai intai iti urez bine ai venit.
Am remarcat de la primele randuri ale textului tau, siguranta condeiului.
Apoi, faptul ca proza ta furnizeaza o multime de informatii, de idei, imagini.
Mi-a placut!
Felicitari!
Astept si alte fragmente ale acestei proze, si nu numai...

Emil, nu ai pentru ce sa iti ceri scuze. Eu iti multumesc ca ti-ai facut putin timp pentru aceasta poezie si ti-ai lasat aici o parere, impresie. Pot doar sa adaug, cu voia ta, ca nu am urmarit muzicalitatea in aceasta poezie, dar daca cineva imi spune ca ii lipseste, inseamna ca eu m-am inselat asupra acestei viziuni (am urmarit o insiruire de cuvinte, pe cat posibil fara sa folosesc verbe, in principiu cu trei silabe per linie, daca se poate fara sa pierd din idee; deci am vazut-o oarecum egala, seaca, plata la citire, fara intonatie, cu pauze scurte dupa fiecare linie...nu stiu daca aceasta idee duce la tacere, insa ma gandesc ca sunt mai multe forme prin care aceasta poate fi exprimata)
Mircea, am facut pace deja, m-ai facut sa zambesc cu raspunsul tau, ma bucur ca m-am inselat si ca nu era vorba despre ceva rautacios; ca si tine am zile mai bune si zile mai putin bune. multumesc:)
st, ai remarcat bine nota de optimism. asa e, acel \"si poate\" de la final, si nu numai, l-am gandit in acest sens.

fie ca e vorba de degradarea albastrului, vazut ca partea negativa, prin inducerea starii de tristete, pentru a renaste intr-un final gandit optimist, ma bucur cand reusesc sa ma fac inteleasa; de multe ori nici eu nu ma inteleg pe mine, asa ca imi dau seama cat de greu trebuie sa va fie voua.
va multumesc!
aceeasi,

Nicoleta Tase, raspunsul e NU la ambele interbari...nu am inteles intrebarea a doua...de ce spui schimbarea? cand a fost altfel?
Mircea Lacatus, inca am dubii daca a fost un comentariu rautacios, ori esti vreo clona. as fi vrut mai mult un coment asupra textului si nu asupra presupusei mele stari sufletesti, nu suntem la terapie intensiva si nici nu ma cunosti. raspunsul meu e iarasi nu la toate presupunerile tale...(doar ca am o ultima intrebare...cam de cate zile ar fi nevoie?)

ramona, am prins steluta ta te sufletul meu...ma va incalzi, stiu...multumesc, stii tu, pentru multe
lupisor, chiar imi era dor de comentariile tale, vigilente si la obiect. am sa tin cont de sfaturi si de aprecieri. multumesc
rudy, da, interesanta viziune, multumesc...:)

\"e doar visul...din samburele neincoltit\"
o iluzie, da asa este. naiva de mine, am cazut in plasa propriului vis, fara scapare...si-i reprosez ispitei;
timpul alina ranile si doar un mic demon ramas repetent mai poate striga din urma payback...dar eu stiu ca undeva cumva roata se invarte...si atunci imi ramane doar sa astept
oare priveste el in urma? nu
ce vede? nimic...pe campii a cazut ceata de mult si asa a ramas
aripi frante? egoismul il face sa se gandeasca doar la binele propriu fara a face nici cel mai mic efort de a-l patrunde pe cel de langa...

nu stiu cui ii este dedicata dar m-am regasit cumva printre randurile tale si acum pot doar sa multumesc si sa merg mai departe...

mihai, mi-a placut foarte mult ultima strofa. acolo am gasit o imagine vie, un joc haotic ce potriveste astrii pe orbite, sorti mai mult sau mai putin favorabile, lumi imperfecte...

Ralu, iti las adresa mea de email si aici:
cameliapeter @ yahoo . com

dan, sunt incantata de trecere. multumescu-te-as:)

mihai, multumesc ...of, sper ca nu te-ai pripit sa ma feliciti, nu de altceva dar m-am obisnuit si eu sa mi se spuna ca scriu prost si mai stiu ca aceasta poezie mai trebuia cumva lucrata

mi-a placut. o sensibilitate crescanda cu atingerea punctului maxim in ultima strofa, care din punctul meu de vedere da savoare intregii poezii.

raluca, iata email-ul meu: cameliapeter @ yahoo . com
scrie-mi, te rog.

plus ca acelasi lucru mi l-ai spus si pe chat (mai putin ce am bolduit)...de aici fiecare e liber sa inteleaga ce vrea, pana la urma

Andrei ceea ce ai spus tu a mai fost spus si de altii ca si observatii asupra textului, nimic nou pana aici, poate doar: \"iar eu nu am avut intentia aici decat sa-ti pun in fata textului atat de citit de atat de multi oameni ...\"

Sache, inteleg ca mi-ai luat apararea, dar \"hic, parerea mea...\" nu te tine in tema cu carcoteala ci te face un pic partas la carcoteala celorlalti (ca si cum ti-ai retrage intr-un fel cuvintele fata de carcotasi, adica ceea ce ai spus pana atunci nu ar avea stalp de sustinere ci doar nisip in ochi pentru ambele \"tabere\"). nu crezi?
multumesc pentru bunele intentii si pentru povestea pe care te-ai gandit sa o lasi aici despre femeile care locuiesc impreuna...sper ca nu crezi povestea asta a ta:)...si primul tau comentariu chiar a fost ajutator (ti-ai exprimat o parere si parerile ajuta daca stii din ce unghi sa le privesti:)

Bogdan, e prima oara cand apari in pagina mea. daca tu te-ai bucurat eu nu pot decat sa ma bucur la randu-mi. multumesc pentru gandurile lasate, pentru incurajari...
te mai astept

Daniel, este cel mai bun comentariu pe care l-am primit pana acum la acest text si asta pentru ca stie sa despice, sa dea sfaturi si sa mareasca, in acelasi timp. multumesc:)
cu drag,
camelia