Camelia Oprița

Deşi se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc. Fiecare formă de săracie provoacă suferinţe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al

Ridic acest nor în memoria Florilor căptuşite cu brumă Care s-au prefăcut în stele de sticlă. Mi s-a umplut casa cu toamnă, Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor. Aşa că Mi-am pus

Scrisei slovă pe icoană, Dar îmi zbură către iarnă Și se duse-n cântecel Cântat de un băiețel. Cântec dulce călător, E vremea zăpezilor. Ține calea Moşului În seara Crăciunului. Ține

În aerul tău a fost întotdeauna o stare de puritate care mă ținea departe de tristeți și de marile adâncimi ale norilor. De fapt, niciodată nu ți-am spus suficient despre realitatea mea, niciodată

Sunt un iepuraş frumos Şi am un botic pufos. Eu de fel nu-s arţăgos, Dar sunt tare pofticios. Văzui dis-de-dimineaţă Un morcov cu frunza creaţă. Ce mi-am zis? E arătos: Dulce, galben, siropos. Şi

Florile de păpădii Îşi făcură pălării Din mătăsuri albe, şic, Şi din fir de borangic. Una-i dulce ca o rază Şi adesea se visează Zână, preafrumoasă fată, Răsărită-n val de apă. Dar cum galbenă-i

Cărţi şi hărţi geografice (mappa mundi), un stilou de scris – un simbol al împărtăşirii gândului, gata de a fi înşirat pe un petic de hârtie. Altfel viaţa n-ar avea un caracter definitivat fără o

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie. Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele. Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă? Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit. Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea? Îmi amintesc că eram copil odată. Atât. Copilaria mi se

Cuvinte celebre care deschid cartea biblică a Ecleziastului, citate adesea pentru a afirma deşertăciunea bunurilor pământești și nebunia celor care se luptă pentru a le obține. Simbolurile găsite

Pătrățel de dimineață Plecă c-un pisoi la piață. Hopa sus!… Sări bordura Și trecură bătătura. Pisoiul ținea gentuța Cusută de Măriuța Cu fir roșu de mătase Și tortițele de oase. Cum mergeau

S-a înnoptat cât ai clipi şi plouă Un gând hoinar mă năpădește. Încerc să-i dau o formă nouă Tăcerii ce mă înrobește. Îngăduiți creionului erou, S-aline întristarea-mi grea. S-aducă din viață un