©Puterea de a fi o floare

Celor care încă mai cred că un cuvânt poate opri un război și un trandafir poate salva o viață.

Pentru generațiile ce vin: să aveți libertatea mereu în mâinile voastre.

Dreptul Florii la Cuvânt

Nu-i cere florii doar să tacă-n soare,

Ea are dreptul sfânt de a vorbi,

Prin mireasmă, prin taină și culoare,

Despre ce înseamnă, simplu, a iubi.

Ea nu-i un obiect zidit în glastră,

Ci o revoltă-a vieții spre înalt,

O fereastră deschisă spre fereastră,

Un elan de lumină și smalt.

Și dacă omul fuge de poveste,

Ea strigă prin petale: „Eu sunt vie!”,

Căci frumusețea e singura veste

Ce ne mai leagă de veșnicie.

Vorbește, floare, despre cultul sfânt,

Al firului de iarbă ce nu piere,

Învață-ne că pe acest pământ,

Iubirea e singura putere!

Puterea de a fi o floare

(Fragment de poveste pentru inimi mici și mari)

Oftând, florile i-au spus iepurașului:

— Fiecare dintre noi poate părea departe de drumul pe care ne-am dorit să fim, dar amintește-ți, micuțule: floarea este versetul dulce al pământului.

Ea are inima cât o scânteie și este adevărata cântare a cuvântului. În fiecare floare, o lume întreagă își face încercarea — cuvântul pentru care ea a primit darul nașterii.

Atunci, totul în jur devine o uriașă resursă de lumină, despre care n-ai bănuit vreodată că ar putea fi lumească. Este ca elanul primăverii, când ramurile hrănesc aerul cu miresme dulci. Pentru că, vezi tu, și floarea are dreptul ei de a vorbi despre viață și despre cultul frumuseții.

Camelia Opriţa: din cartea -Povești Din Călimară