Camelia Ciobotaru

\"Dacă oamenii, în loc de tălpi Ar avea rădăcini, Oare capetele lor Ar fi flori?\" Citesc cu-ncântare Haiku-ul Iubitorului de Slove-nflorite Înălțându-mi sufletul În visarea Plimbării

Mami! Azi, de ziua ta, Þin soarele-n palma mea, Și din raze am să fac Pentru tine...un hamac! Îl voi așeza în casă, Numindu-te-mpărăteasă, Și-am să-ți prind în păr cunună Din steluțe și

- tuturor actualelor și viitoarelor mame - Dumnezeu mi-a oferit Darul Său, neprețuit, un copil cu ochi de stele și părul numai inele, cu mânuțe iubitoare și cu fața ca o floare, cu un

Pe cuptor, stă cățelul Azor. Spatele i-a înghețat, la alergat. A alergat, după o vulpe cam hoață, de dimineață. Care avea în vizor, un puișor cu pene gri și gâtul gol. Se pare că voia să-l

Ca o piatră de smarald, Ce e drept... cam colțuroasă, Stă broscuța cea râioasă, Cocoțată pe un gard. A aflat, dintr-o revistă, „Broscărimea” mi se pare, Că de stă mai mult la soare Se

Primăvara a sosit! E-un crâmpei de poezie! Câmpul iar a înverzit Și în codru-i feerie. Poposit-au iar la noi, Sufletul să ne încânte, Ciripind cu glas vioi, Păsărele multe, multe. Iezii

Azi, soarele obosit, Cu nori negri s-a-nvelit Și s-a supărat pe toți Că suntem de raze hoți. Ieri un băiețel drăguț Din ele-a făcut căluț, Iar în joacă, o fetiță, Le-a prins funde pe

Pe un colț de foaie, mică, Îți apare… o furnică! Rătăcită și stingheră, Pe câmpia ca de nea, Pare-un strop din călimară Ce să scrie-ar încerca. Este triiistă furnicuța! N-a găsit nimic în