De sub pătura de nea
Care glia încălzește,
Blând, firav și alb ca ea,
Ghiocelu-n zări privește.
Este mic și zgribulit,
Dar continuu „clopoțește”:
„Primăvara a sosit
și zăpada-ncet
\"Dacă oamenii, în loc de tălpi
Ar avea rădăcini,
Oare capetele lor
Ar fi flori?\"
Citesc cu-ncântare
Haiku-ul
Iubitorului de
Slove-nflorite
Înălțându-mi sufletul
În visarea
Plimbării
Mami! Azi, de ziua ta,
Þin soarele-n palma mea,
Și din raze am să fac
Pentru tine...un hamac!
Îl voi așeza în casă,
Numindu-te-mpărăteasă,
Și-am să-ți prind în păr cunună
Din steluțe și
- tuturor actualelor și viitoarelor mame -
Dumnezeu mi-a oferit
Darul Său, neprețuit,
un copil cu ochi de stele
și părul numai inele,
cu mânuțe iubitoare
și cu fața ca o floare,
cu un
Pe cuptor,
stă cățelul Azor.
Spatele i-a înghețat,
la alergat.
A alergat, după o vulpe
cam hoață,
de dimineață.
Care avea în vizor,
un puișor
cu pene gri
și gâtul gol.
Se pare că voia să-l
Ca o piatră de smarald,
Ce e drept... cam colțuroasă,
Stă broscuța cea râioasă,
Cocoțată pe un gard.
A aflat, dintr-o revistă,
„Broscărimea” mi se pare,
Că de stă mai mult la soare
Se
Primăvara a sosit!
E-un crâmpei de poezie!
Câmpul iar a înverzit
Și în codru-i feerie.
Poposit-au iar la noi,
Sufletul să ne încânte,
Ciripind cu glas vioi,
Păsărele multe, multe.
Iezii
Azi, soarele obosit,
Cu nori negri s-a-nvelit
Și s-a supărat pe toți
Că suntem de raze hoți.
Ieri un băiețel drăguț
Din ele-a făcut căluț,
Iar în joacă, o fetiță,
Le-a prins funde pe
Pe un colț de foaie, mică,
Îți apare… o furnică!
Rătăcită și stingheră,
Pe câmpia ca de nea,
Pare-un strop din călimară
Ce să scrie-ar încerca.
Este triiistă furnicuța!
N-a găsit nimic în
Cu penelu-i fermecat
Crivățul, din miazănoapte,
Suflă flori, nenumărate,
Pe ferestrele din sat.
Doar un nas și o guriță
Se opun cu-nverșunare,
Iar mânuța de fetiță
Strică-a gerului