Dilema gâzelor
Pe-o crăiță mică, mică, Strălucește o furnică, A împrumutat sclipici De la mândrul licurici. Gâzele mai colorate, Își fac semne-ngrijorate Și se minunează toate: - Asta, chiar nu se
Îngeri flori și îngeri fluturi
Îngeri flori și îngeri fluturi Hai, copile, să îi scuturi! Să transformi în primăvară, Râsul lor în miez de seară. Să spulberi cu jocul tău, Tot ce-n lume este rău! Din seninul cântului, Să
Cine ești tu, Ghiocel?
Sunt lacrimă de îngeri care sărut pământul și-n albul nemuririi iar clopoțesc Cuvântul. Sunt mărturie vie a Duhului cel Sfânt, ce astăzi reînvie tot bobul din pământ. Sunt mesagerul
Zvon de primăvară
Ninge, ninge!... Pe o creangă, Stă o vrabie pribeagă. Strop de humă zburător Ciripind într-un picior. Vântul care saltă, saltă Peste case neaua toată, Se uită la ea mirat: -Cum de-i
Doar pentru copiii buni
-Sănioară, cum de zbori Și mă înalți printre nori, Fără aripi sau căluți, Fără iepurași drăguți? -Sunt copila vântului Și nepoata gândului, Tălpi am razele de soare Și alunec prin
Lăcrămioare...
Lacrimi mici, de bucurie, Varsă îngerii în noapte, Feerie, reverie De miresme și de șoapte. Iar în tainică umbrire, Zâna florilor coboară Peste blânda adormire, Cu-n sărut le
Legenda mărțișorului
Un fir din albul borangic Și-un altul roșu de lânică, Îmi răsucea, pe brațul mic, Iubita, draga mea bunică. Stăteam supus, nedumerit, Dar mă-ncânta blânda-i lumină, Când glasu-i dulce,
Omul de zăpadă
Am furat, azi, din cămară, Doi cărbuni, un dop și-o oală. Aaa! Și-un morcov am luat! Dar de foame, l-am mâncat! Din zăpadă am făcut Un om mic și cam urât. Nici un băț nu am avut,
Planuri pentru venirea lui Moș Nicolae
Vine Moșul pentru pici! Dar am ghetele prea mici... Darurile adunate, Minunate, colorate Nu vor încăpea de fel. Am piciorul mititel! Și-mi va lăsa doar jumate, Însă eu le
Veste tristă - - Domnul a chemat astăzi, mult prea devreme, un mare suflet - ARTUR SILVESTRI
Artur Silvestri 1953 - 2008 Anuntam cu sufletele indurerate ca in zorii zilei de 30 noiembrie, de Sfantul Andrei, Artur Silvestri ne-a parasit, reintalnindu-se cu al sau Inger Tacut. Raman in
Copacii plâng multicolor...
Copacii plâng multicolor Cu dor de flori și poame. I-atât’ suspin în plânsul lor... Aș vrea să-i țin în palme! Vântul iar suflă ne-ncetat Pe caruselul toamnei Suind, spre cerul
E toamnă?
Și-n astă toamnă îngerii pictează Cu aur frunzele în zborul lor, Iar nori întunecați cerul brăzdează Asemeni stolului aflat în zbor. Pe ramuri fructele stau pârguite Și-așteapt-al
Dumnezeu e acasă!
În vitrina cerului stau așezate în ținută de gală zâmbetele îmbiind trecătorii le netezire de frunți. În vitrina cerului zâmbetele nu au prețuri! Pentru zâmbete nu se percep
Dilemă
Opt scaieți a adunat, Pisoiașul meu vărgat, Pe codiță și botic, Și-acum scâncește un pic. Se tot uită rugător, Parcă cerând ajutor, Dar se teme c-o să-l doară Și s-a ghemuit
Frământă cerul colăcei
frământă cerul norii ca buna colăceii pe la lăsatul serii dar buna când frământă îi cântă și descântă și-n tavă mi-i sărută azi cerul îi lovește și-i învălătucește iar plânsul nu
După chipul și asemănarea...
„Mască după mască”, până ți-am uitat Doamne, Chipul... replămădește-ne cu aceeași Dragoste și învață-ne să ne acoperim doar cu Asemănarea Ta...
Micul magician
Într-o geantă părăsită Pe un raft, în debara, Am ascuns, în mare taină, Toată recuzita mea: Un creion, pentru baghetă, Flori, pahare, o perdea Și-o cutie mai cochetă, Ce-n joben se va
Cum se formează norii
Ning copacii-n primăvară Fulgi de floare, parfumați. Stăm uimiți, ca prima oară, De miresme îmbătați. Doar un puști, cu ochi tăciune, Face mâinile căuș, Încearcând să le adune, Tot visând la
Ouăle și Curcubeul
Făcând doar un scurt popas, La noi în sufragerie, Curcubeul a rămas, Captiv... într-o farfurie! Ouăle ce-au așteptat, Ca broscuțele la soare, Să devină „ou bronzat,” I-au furat câte-o
Câmpul cu sori
- Am văzut un câmp cu sori ! - Nu copile, sunt doar flori ! - Dar au raze lucitoare !? - Pui iubit, sunt doar petale ! - Am văzut și nori verzui !? - Sunt doar frunze, dragă pui ! - Dar
Doamna Gușter
Plici, plici, plici, mergând spre gârlă, o șopârlă. Din boscheți, mai nătăfleț, un mistreț. Nu se uită și o calcă, drept pe coadă. Verde-gri de supărare, Doamna Gușter, și-a
Minunile zburătoare
Privesc mii de flori, în zare, Dar că zboară mi se pare… De tulpină s-au desprins Și plutesc încet, ca-n vis? Sunt imagini… uimitoare! Soarele, din raze, pare C-a
Ștrengarul
Pui gălbui, ieșiți din ou, Se tot plimbă prin ogradă, Lumea-ntreagă vor să vadă. Totul pentru ei e nou! Unul este mai poznaș! Cel micuț, cu gât golaș, Ce aleargă singurel, Căutând un
Sunt... UNIC !
Frumoasă ești copilărie Chiar de ești „ prea tăcută ” pentru mine... Dar mai frumos mi-e jocul îngeresc Pentru că nu pot azi, prin vorbe, să jignesc... Și chiar de par mai diferit ca
\" Generalul \"
De sub pătura de nea Care glia încălzește, Blând, firav și alb ca ea, Ghiocelu-n zări privește. Este mic și zgribulit, Dar continuu „clopoțește”: „Primăvara a sosit și zăpada-ncet
Oameni flori
\"Dacă oamenii, în loc de tălpi Ar avea rădăcini, Oare capetele lor Ar fi flori?\" Citesc cu-ncântare Haiku-ul Iubitorului de Slove-nflorite Înălțându-mi sufletul În visarea Plimbării
Dar de ziua mamei
Mami! Azi, de ziua ta, Þin soarele-n palma mea, Și din raze am să fac Pentru tine...un hamac! Îl voi așeza în casă, Numindu-te-mpărăteasă, Și-am să-ți prind în păr cunună Din steluțe și
Darul Domnului
- tuturor actualelor și viitoarelor mame - Dumnezeu mi-a oferit Darul Său, neprețuit, un copil cu ochi de stele și părul numai inele, cu mânuțe iubitoare și cu fața ca o floare, cu un
Ghetuțele lui Azor
Pe cuptor, stă cățelul Azor. Spatele i-a înghețat, la alergat. A alergat, după o vulpe cam hoață, de dimineață. Care avea în vizor, un puișor cu pene gri și gâtul gol. Se pare că voia să-l
Știre falsă
Ca o piatră de smarald, Ce e drept... cam colțuroasă, Stă broscuța cea râioasă, Cocoțată pe un gard. A aflat, dintr-o revistă, „Broscărimea” mi se pare, Că de stă mai mult la soare Se
PREÞUIEȘTE PRIMÃVARA !
Primăvara a sosit! E-un crâmpei de poezie! Câmpul iar a înverzit Și în codru-i feerie. Poposit-au iar la noi, Sufletul să ne încânte, Ciripind cu glas vioi, Păsărele multe, multe. Iezii
Hoți de raze
Azi, soarele obosit, Cu nori negri s-a-nvelit Și s-a supărat pe toți Că suntem de raze hoți. Ieri un băiețel drăguț Din ele-a făcut căluț, Iar în joacă, o fetiță, Le-a prins funde pe
O furnică
Pe un colț de foaie, mică, Îți apare… o furnică! Rătăcită și stingheră, Pe câmpia ca de nea, Pare-un strop din călimară Ce să scrie-ar încerca. Este triiistă furnicuța! N-a găsit nimic în
Doar un nas și o guriță
Cu penelu-i fermecat Crivățul, din miazănoapte, Suflă flori, nenumărate, Pe ferestrele din sat. Doar un nas și o guriță Se opun cu-nverșunare, Iar mânuța de fetiță Strică-a gerului
