Tudor Gheorghe Calotescu

iar constituţia continuu-adaptabilã în funcţie de ce viseazã autorul suprem sã nu mai fie nevoie de judecãtori gras plãtiţi ci doar de un strãluminat preafericit care sã strãfulgere pe fiecare

oricum sunteţi obosiţi din naştere iar puţinele clipe de odihnã dintre douã vieţi le risipiţi aiurea pe o floare din plastic în loc sã vã ridicaţi albi aproape transparenţi precum nişte

îngerii frământă alţii mai breji și-i lasă la dospit de ploi robii se lãfãie în infint precum puii cloştii în nisip carele hurducãnesc cãrând poloboace cu luminã așa se descântã

pentru că sunt așa de tâmpit încât m-aș îndrăgosti de ele nuuuuu nu este alegerea mea e doar o frustrare de pământean

sunt tot copilul care aștepta anul nou sub bradul veșnic verde doar o dată a ars cu toate bomboanele cu toată bucuria de parcă nu a mai fost nimic doar lacrimi și teamă și undeva sub bradul

un fel de inventator al inutilității desăvârșite cu spume la gură și ochii întorși pe dos fără nicio noimă precum un zombie chinezesc de unică folosință bun doar la vot odată la patru ani sau

cu veştmântul albastru argintiu suflecat aura un pic transpiratã şi tãlpile goale adâncindu-se în desãvârşirea lutului precum olarii ori cãrãmizarii îl şi vãd cântând cu îngerii alãturi cu

sunt învãţat cu sãlbãticiunile de salon am cunoscut mii şi mii de pisoiaşi cu aere de tigrii bengalezi care nu ştiu decât sã lingã sã se alinte şi sã toarcã iar de mârâit mârâie doar

chiar am un întreg univers pe tavan mai ales atunci când rãvãşesc oile albastre ca pe un caier de galaxii apoi mã tot întreb cum doamne-iartã-mã sã le botez cã nu-mi ajung numerele iar cu

am aşezat pe fiecare rãsãrit într-un secret ritual cu fân uscat şi fanfare greiereşti derulat cu mult înainte de apusul lunii într-o baltã cu mormoloci apoi alergând desculţ spre

ca şi cum aş fi evadat ba mai mult chiar ca şi cum aş fi tulit-o din viaţa mea ca sã mã ocup cu chestii mãrunte cum ar fi trãitul leg o parâmã cenuşie de o bintã invizibilã în timp ce

trag linii punctate între douã vise cobor înãlţimi şi adun perimetre înmulţesc cumva haosul ca pe o bãnuialã îl ridic apoi la puterea publicã fãrã sã mai caut inutilul cu nautilus nu ştiu