Poezie
Cazarma de cărți de joc
1 min lectură·
Mediu
Purtam, cu spatele drept și fruntea sus,
uniforma kaki și epoleții trudiți
în războiul decrețeilor,
al copilului vitreg,
al mamei tinere în exil.
Mă întorsesem beteagă,
dar în sfârșit vizibilă.
Într-o noapte cu lună plină
am visat că sunt scoasă la raport:
— Cine ești fără uniformă?
Maturitatea adia gingaș,
ca încercând să răcească ceaiul.
Cazarma mea
de cărți de joc
s-a prăbușit.
Eu, ca un nerv expus,
simțeam fulgere
unde fuseseră cândva convingeri.
M-am cuprins cu ambele mâini
și am ridicat privirea spre cer,
cu ochii mari și umezi,
implorând răspuns
la toate întrebările
înfierate,
peste care aruncasem
o cană de „așa a fost să fie”:
Cine eram eu
să-mi răspundă Dumnezeu
pe limba mea?
Cine eram eu
să cred
că suferința
mă ridicase în rang,
mai aproape de cer?
Cine eram eu, fără ea?
1038
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- CALINESCU MARIA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
CALINESCU MARIA. “Cazarma de cărți de joc .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calinescu-maria/poezie/14201258/cazarma-de-carti-de-jocComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.