Poezie

Exil pe soclu

1 min lectură·22 martie 2026

Mediu

Nu există anestezie mai eficientă

ca cea pe care ți-o administrezi singur

sub formă de ceai de tei, filtrat și răsfiltrat,

prin inteligența ta încâlcită,

care mai mult te-a încurcat în trăire

și care funcționează ca un scut între tine

și puțina omenie rămasă în oameni.

Vocea ta narativă, hipnotică,

transformă teama în detașare,

omul din tine în profesor de viață netrăită

și iubita, ființa vie, naivă și flămândă de firimituri,

în obiect de studiu și caz social,

într-un cântec de leagăn care te ține treaz toată noaptea.

Nu e vorba despre valoarea, per se, a ideilor tale,

superioară ecografiilor mele cardiace

făcute cu mâna stângă și fără ochelari,

ci despre cât de viu e graiul,

cât de aproape ajung cuvintele tale

de adâncul în care oamenii se înțeleg pe ei înșiși, între ei,

și cum lentila ta intrinsecă

te urcă pe soclul din Piața Ovidiu,

de unde mai poți doar privi furnicile ce-și cară în spate viața

pe lângă tine.

0020

CALINESCU MARIA. “Exil pe soclu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calinescu-maria/poezie/14201430/exil-pe-soclu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.