Nul

Tonul acele sters ma invaluie intr-o melodie apoasa, interioara Dintr-o miscare imperioasa a ritmului toate simturile mi se trezesc mai vii decat ieri Si totusi la fel de moarte. Se formeaza o hora, iar eu sunt un punct lasat de o urma in urma Ma invart o data cu ele numai ca in sens opus Imi trec repezi framantandu-se in sinuozitatea miscarii o multime de fragmente Intiparite subconstient ce se pocnesc unele pe altele atat de rebele Se rup se recreaza sub forma unei povesti din cand in cand parasita, inlocuita cu alta inlauntrul ei E un decor alb, simplu si virgin Dar podeaua e transparenta Imi vad dincolo de ea caderea si totusi nu o simt Miscarea devine usoara Usoara dar totusi grea. Totul stagneaza brusc,inebunite imi sunt orbitele de atata neclintire Nu-mi ma simt corpul, nici el pe mine Ma simt fum si fum ma aflu El e de gheata , insa eu doar rece Stagnare si alb In nemiscare asta ceva isi croieste propriile legi Atat de sigure incat sunt goale Se desprinde, cade, se elibereaza probabil Dar caderea asta e caderea de dicolo de transpareant Care se face bucati o data cu obiectul Si devine opac Miscarea se reia Cu sens schimbat Ma tot zbat in launtrul cadavrului pana il despic E uscat, se aud pocnind In scurt timp doar o gramada de scrum Din ce a ars si l-a ars Nemiscat Sunt fum sau asta imi pare Imi inchid ochii, pe astia inca ii mai am Ii deschid Vid E atat de respirabil,fum Cercul inexistent, iar eu un punct nevazut Carnalul e nul Sunt nebun in toata nebunia asta Inaintez si nu imi vine sa cred ca sunt atat de viu De cordial, atat de nimic pentru un alt ochi E un infinit Melodia continua a valsa prin el Prin mine Infometata de fum Rezonanta asta goala e tot ce a mai ramas.