Joc

La ce bun? La ce bun dacă fiecare scenă e bine încadrată, fiecare cădere bine calculată? La ce bun dacă spiritul e ținut cu hățuri în trup? Poate că totul e pentru amuzament Chiar și momentul ăsta e pentru amuzament Întrebările sunt pentru amuzament , chiar și ceea ce considerăm a fi dramă Mi s-a intâmplat să urăsc oameni(sau cel puțin așa cred) Dar dacă destinul meu e să urăsc, unde-i substanța, unde-i adevărul din mine în acest fapt? Evidențe, niște evidențe fizice și ambigue Noi suntem ceea ce rezultă din interpretări Autorul interpretării suntem noi Oare în ură nu e nimic viu? Probabil trezirea vine o dată cu moartea Poate că moartea noastra ne-a creat pe toți Ne-a creat fiind în noi și dincolo de noi Un soi de disperare îmi fuge prin vene Un soi de revolta Aș vrea să-mi pot auzi doar zgomotul de fond Să aud freamătul, urletul, să aud zâmbetul E covârșitoare ideea de mecanism cu drumul setat Joc , din joc, din joc Creațiile în joc,creatorul in joc, creatorul jocului de creator Oare oamenii pe care i-am iubit cândva dar cărora acum le sclipesc ochii la oportunitatea de a fi fericiți comod Destramă, distrug, rup, izgonesc, intărâtă,sfâșâie doar pentru că ăsta e destinul? Care este adevărul nostru? Dar oare noi avem nevoie de vreun adevăr? Uneori gândurile se risipesc și rămân gol,privind în gol Apoi mă întreb unde m-am strecurat? Unde m-am strecurat pentru atâta liniste? Poate că suntem niște sisteme de calcul Ce uneori sunt restartate Împletindu-se continuu bucații noi cu bucăți vechi Relațiile se schimbă permanent Circuitele se decuplează, recupleaza permanent Ce poate fi sentimentalismul in toată povestea asta? Poate totul e compus din defilări de lumi fantastice într-o lume rigidă.