Acord static

Discul își caută amețeala în cursul mișcării Destăinuie și lasă să curgă întâmplarea rotației Corpul de dedesupt susține greutatea forței, ce îl afundă în pământ și ascunde în timp Cursul e motivat, conectat la câteva butoane, într-o aparentă,complicată componentă a substanței Într-un asemenea cadru de multiplicări, mersul e obiectul static al înaintării, iar asurzitoare chemări, strigări subtile devin o parte melodioasă a acordului Uneori , dispozitivul nu poate stăpânii unele forme de mișcare deoarece nu le este sursă Discul mai cade, se crapă și se umple de zgârieturi, astfel încât obiectul mișcării se împletește ca un detaliu neconcretizat într-o masă de culoare, cu vreo formă obscură a negației Cântarea continua însă Adună mișcare într-un punct fix, din care se desprind modele de sticlă În forfotă unele le macină pe celelalte, ca până la urmă grămada de sticlă să reprezinte în fapt țelul O urmă de amuzament se desprinde din ritm Notele se tânguie în jumătăți de măsură Cuprinsul își mărește hotarele în căutarea de plauzibile componente ale măcelului Dintr-o nemișcare a componenței, aceste se desprind și cad în mijlocul ritmului Ce le înfășoară într-un soi de celofan Lucios și mat, Astfel încât ele pot fi în același timp și exemplul „măreției” și al dezintegrării.