Poezie
Îmi plânge dorul
copilul interior
1 min lectură·
Mediu
Îmi plânge dorul după ramura cu flori
ce luptă prin grandoare și delicatețe cu frigul
întins ca spuma mării peste țărmurile sufletelor noastre.
Îmi plânge dorul după cerul clar ca un cristal
prin care ochiul meu privește marea fără de sfârșit
și fără de înțeles.
Îmi plânge dorul după gâturile lungi de păsări
ce-și împreunează singurătățile în V-uri
victorioase pe înaltul cerului.
Dorule ,tu, nu mai plânge!
Ascunde-te mai bine în inima mea
și curgi în vers odată cu ea spre amintirile minții.
Acolo poftele toate îți pot fi împlinite
căci dacă aici acum e tristă iarnă
acolo floarea de salcâm niciodată nu se ofilește.
30 august 2016
012.916
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Călimărea Andrei Adrian. “Îmi plânge dorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calimarea-andrei-adrian/poezie/14095999/imi-plange-dorulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"ramura cu flori
spuma marii peste
tarmul sufletelor noastre
cerul clar prin care ochiul meu priveste
fara de sfarsit si fara de inteles
gaturile lungi de pasari ce-si impreuneaza
singuratatile in V-uri
pe inaltul cerului
inima mea trista iarna acum in
vers cu ea spre amintiri
floarea de salcam
acolo..."
Desigur, doar tu decizi in privinta stilului tau de scris. As slefui, as merge pe sugestie, mai ales in poezii de dragoste...Putin inseamna mai mult, uneori.
O zi frumoasa!