Motto:
William Shakespeare - Macbeth:
"Stars, hide your fires !
Let not light see my black and deep desires."
(Act I, Scene 4)
Motto #2:
Calitate înainte de cantitate.
Mă întorc mereu în același punct,
Mă gândesc la tine fiindcâ nu uit,
Aș vrea atât de mult să fim împreună,
Să te întreb:
\"Þii minte când ne țineam de mână?\"
Apar și se izbesc ca valuri
Cuprinderi nesfârșite ard,
Ploaia curge, dar nu stinge
Focul viu, pereții cad.
Toți fug speriați departe,
Apa curge peste iad,
Flăcări mor, sunt destrămate.
Din cenușă viață iese,
Iarbă
Îmi răpiți o bucurie,
Scriu prostii în veselie,
Voi nu aveți altă treabă?
Că vă adunați grămadă
Să vedeți opere noi
(Printre noi nu sunt eroi!)
”Avem domnule talent!”
Spuneți - printre dinți
Uiți mereu cine ești și ce vrei,
Te-nchini mereu la mii de dumnezei,
Ești și preot și credincios al cultului,
Adeptul gândurilor și-al sufletului.
Te-nalți și te cobori de mii de ori,
Umbre
Vă amintiți cum stăteam pe deal la Poiana
Și priveam cum se lasă încet seara,
Priveam gârla și discutam vrute și nevrute,
Totul s-a destrămat, rămân vise pierdute.
Dar amintirile trăiesc mai
Drumul spre iad e pavat cu intenții bune,
Cand toți spun minciuni, eu spun glume,
Unii se enervează și le apar spume,
Nu pot să nu spun lucrurilor pe nume.
Nu mă mai chinuiți cu buna
Rânjeau barbar sub crucea bătută de vreme,
Oștenii, cu armele pe genunchi zăcând,
Care-au adus doar moarte și jale
În casele udate de ploile căzând.
Amarul și chinul din suflet de mamă,
Care
Împânzit prin pânze
Pânzele sunt dârze
Nu se lasă unse
Marginile tunse
De păreri de rău
Sunt sătul și eu
De atâtea amestecuri
De atâtea ciurucuri
De atâtea meșteșuguri
De pupat atâtea
Înger cu ochii ca două vâlvătăi
Mi-ai lăsat pe suflet multe vânătăi
Dar acolo te pastrez pentru vecie
Cu răbdare-aștept iubirea să învie.
Nu pot să mă opresc să te ador
Cu tine-n minte am de
Se spune că Speranța moare ultima,
Dar eu afirm cu totul altceva,
Ea nu dispare niciodată,
Cu nemurire e binecuvântată.
Chiar și când sufletul e înghețat,
Ea viețuiește pulsând neîncetat,
În
Din cer curge multă apă înghețată,
Peste tot se așează covor de vată.
Încet merg pe drum prin ninsoare,
Visând cu drag la zilele cu soare.
Îmi zic că respir aer de vară,
Că gust zâmbitor o
Fugind printre demoni și îngeri,
Printre prieteni uitați și dușmani,
Mă dor picioarele, vreau să stau,
Dar mă urmăresc oriunde aș fi,
Nu am liniște nici ascuns în cavou,
Nici cu ochii strânși și
Se spune ca sabia nu taie capul plecat,
Din păcate, nu-i adevărat,
Vroiam sa îți spun ceva important,
Dar s-a întunecat și e riscant.
Plec spre casă, migrena m-apasă,
Ajung rupt, mă pun la
În miez de noapte morții se trezesc la viață,
Gândul te înspăimântă și îți face greață,
Când îi vei vedea sosind lângă ușa ta,
Vei dori să fugi, dar nu vei putea.
Ies din morminte, afară se
Mă privesc pe mine însumi din exterior,
Cum capul îl țin pe pernă, cum încet mor,
Cum glasul din inimă vibrează din interior,
Cum ochii mi-i închid, cum din cer cobor.
Aveam ceva și acum l-am
CZ