Poezie
Pamântul în agonie
geneza
1 min lectură·
Mediu
...și se făcu lumină
din hăuri doar mocirlă sfâșie-ntristare
când suflul divin de viață dătător pământului
netocmit și gol
respiră, trăiește se cabrează...
tărie între ape...
și-n spasme se-ncrețește fir cu fir în stropi felii
de înger mocnind rouă crește mare în mare și
mai mare...
si se făcu roditor...
din zi se mișcă pași micuți în așteptări din nopți se scoală
adormire verde în trăiri de Carpați și vesele câmpii
ș-apoi visează ...
din spasmul inter se usucă, geme și erupe în fum și foc
clocot de magmă se revarsă și plouă și transpiră
prin pori suculente...
și-l doare frenetic noxe și praf și zgomot de frig
zăpadă căciulită-n gleznă sură în nopți visare de cald
ecuatorial udat...
trăiește pământ și mișcă-te...
în spasme visează transpiră.... și suferi?
de cald, de frig, de nepăsare...
-voi unde sunteți, echipă SMURD?
063476
0
va rog sa ma sprijiniti!