Singuratatea mortilor!

Voi spune doar că ai scris frumos și sensibil, dar mă voi retrage înainte să simt răceala pietrelor așternute peste sufletul tu știi cui. Interesantă trecerea de la feminin la masculin - o continuare a ei în el, care mai are șansa să simtă neputințele trupului acaparat de poala morții. Să-i fie sufletul împăcat și trupul cât mai puțin apăsat de pietre și hărțuit de viermi. Deja am luat-o razna. Noapte bună.

zâmbește luminii din suflet, acolo este întreaga căldură, alungă singurătatea sau dă-mi jumătate, o împărțim frățește, să-ți fie mai ușor.

lespede rece de piatra calda-n trairi, este marmora de Carrara, fazon de edificii fest-funebre, si grandomanie imaginara,
descult cu suletu`n cavou, tu viu si trupul ortacit de viermi in vacarmul strigoilor flamanzi si infrigurati...
si eu am luat-o rasna!
.Multumesc Mariana
cu drag tavy
noapte buna.

chiar daca sunt considerat lipsit de scrupule, egoist etc.
nu impart cu nimeni tristetea...
doar bucuria,Elena ca m-ai vizitat o impart cu tine si promit ca o sa zimbesc si in continuare ,dar in felul meu...Mi-e usor, si-n singuratatea mea sufleteasca Elena,ca esti aproape si-mi dai sfaturi bune...
iti multumesc
cu drag tavy

Citind poezia ta, mă gândeam cum mi-ar sta să vorbesc singură lângă mormântul puilor mei și când plec să-i salut spunându-le:\"Noroc bun amicilor!\" că al meu a înghețat se pare. La mine \"oretacii\" sapă adânc în suflet...
Bârrrrrr!!! De gheață versurile tale!
Lumină în suflet nu \"ortaci\"! Cu drag,Anne-Marie

erată: ortacii nu oretacii :))