Destin cu soare si luna in nopti reci

Se spune deșănțare, Tavy.

La geamul tău,
un ghiveci și-o floare
cu rană pe tulpină,
floare de dor și lumină
în geamul tău închis
pe jumătate...
Dar, câte nopți!
Cât îi mai zâmbise luna...
Răbdare a avut si acum poate
să moară-ncet, dar n-o lasă
luna, îi soptește târziu: Floare,
floare de vis, zîmbește...
mâine va fi soare.

Desantare!, dar aceeasi marie cu alta palarie...
bine ca nu vede nimeni ca era deschis pe jumatate, geamul dar floarea de vis zambeste stie ca maine va fi soare dar rana de pe tulpina , o mica rana pe care nimeni nu a bagat-o in seama, ca de obicei ranile noastre mici...
Si ce curaj in destrabalarea sa, sa moara demna cu fata zambind spre soare...

Multumesc mariana, asta-i ca la roata norocului.
cu drag tavy

Zâmbind în soare
floarea moare
cu brațele-petale
îmbrățișând tulpina.
O floare moare-n geam,
o alta crește...
Rana
se-nchide-n timpul
altei flori
Soarele
rămâne același mereu
primind
alt zâmbet

Lumină în căușul palmelor sufletului să-ți dea Domnul!
Cu drag,Anne-Marie

Zambind in soare nu poate sa moara...cu bratele petale, dar dragostea, tulpina-ngeam se perpeleste de durere, dar reuseste sa zimbeasca vietii..., si cu reusita`Ta da vieti ce va`urma.
ai reusit AnMar sa dai sperante florii si vietii care va urma...
cu drag tavy