Dor 2

nu e în noi lucrat zăvor pe care trăgându-l să scapi de dor... (și cumva de-ți greșesc, iertare, dacă e El, să-I pui litera mare...)

E periculos să nu tragi zăvorul, pui. Eu am coșmaruri uneori pe această temă. Pot intra sentimentele în sufletul tău și habar nu ai că s-a întâmplat. Și atunci, simți cum ideea vibrează in tine cioplită de simțuri într-un
popas de cel puțin o clipă. Te doare dorul și urli disperat în noapte, când nu tragi zăvorul. E foarte periculos. Felicitări! Scrii numai ca tine și numai frumos.

nu pot sa scriu ca altul scriu ca mine, sunt posesorul legitimat a (al)dorului meu, e propietatea mea privata si are numele de <Dorulet<, si turmentat mereu cum sunt,las des zavorul deschis.E o gresala e un tipic pentru mine totul pentru altii nimic.
multumesc.
veanu:)

Și iar mă întreb, că asta mi-e menirea: Ești unicul posesor al dorului tău? Și \"Ma reculeg!\" \"Ajuns in Carul Mare cu vointa sleita intr-un torent de foc deasupra unui infinit
de nori, cu gand ratacit prin cautari. O voce scurma uterul din noapte ce n-are chip de lege, pe drumul orb pe bolta
Si plange trist in mine vaietul securii, cand cel de sus priveste. Ma doare dorul si urlu disperat in noaptea cand n-am tras zavorul.\" Trag zăvorul, deci. Ai scris foarte frumos.

Sunt varsator si asta imi e menirea pe care o duc jertfa golgotei mele in pas de lege pe drumul orb al boltii. Sunt singur inconjurat de nori doar gandul meu e ratacit...si ca sa n-o mai lungesc prea mult...,cauza e dupa cum stiu prea bine...zavorul!

\"Si plange trist in mine vaietul securii, cand cel de sus priveste\" și spune să nu mai socializez comentariile, dar tot voi spune că nu ești singur, înconjurat de nori, mai degrabă printre muze, înconjurat de arteziene cu cozi de păuni, iar din tine se naște poezia cea mai pură.

\"Ma doare dorul si urlu disperat
in noaptea cand n-am
tras zavorul\" ma duce cu gandul la:

\"Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal\"

Ciprian Radu :Daca-as fi fost podar mereu si gandul dor s-ar face, zavorul, para un resteu si tot l-as trage-n fata.
Dar sunt ferit de val mereu, inchis in suflet ca si-n bec in lustre, doar eu singur si zac mereu in locuinti lacustre In iaz si-n val de-i definit porunca s-ar tot face
dar doru-i dor si nu mai cred sa-mi dea si mie pace.
Mariana: sunt nori lasati de Dumnezeu acum de sanzaiene,
cu cozi de muza la hotar si jet de`arteziene.
Si cand ma uit si iar ma rog sa fi mereu cu mine te regasesc far`sa intreb esti tot ce e mai bine.
Silviu : nu-i doru`atat cat pare sa-l scriu cu litera atat de mare si sa te chem sa vi si tu de la distanta mare...
veanu :)))))((((:unaev

Imi mut izmenele in Carul Mare, incarc Infinitul, etc., scurm cu vocea uterul din noapte, ce n-are chip, cum vine asta, drace, Ideea, ea e aceea - care vibreaza, evident. Si
eu ma reculeg, dupa, suferi rau, omule, sigur ai fost gide intr-o alta existenta, cel de sus, adicatelea era cel cu litera mare sau unul de iesise la inviorare. E adinca rau,
vezi daca nu tragi zavorul?

Mihai! daca eram gide intr-o alta existenta crezi ca veneam acum numai cu rasu/plansu si cu o coada de secure ruginita-n palme?
Daca nu stiu cum arata chipul unui uter din C.M., crez ca stiu cum arata unul real?
Sau poate tu cu izmenele tale stii mai bine. Te provoc la o
expunere pe teme de..., sau mai bine trage zavorul, sa nu patesti ca mine. Sa-ti ramana in cap mai multe necunoscute.

și jalea-i jale.
m-a emoționat strigătul tău. te-am zărit pe Carul Mare
rătăceam, ca tine. Frumos cuvântat dorul în chemarea ta. felicitări.

Multumesc Elena cred ca am strigat destul de tare de s-a auzit asa de departe si totusi aproape, pana la tine.
Multumesc ca ai fost receptiva si te-ai uitat sus spre Carul Mare..., (Z)buciumul meu, ecoul lui inca navigheaza astral ratacind in deriva...
Cu drag Veanu:))