„cine nu știe și nu știe că nu știe,e prost,ocolește-l;cine nu știe și stie că nu știe,e neștiutor,învață-l;cine știe și nu știe că știe,e adormit;trezește-l;cine știe și știe că știe,e înțelept;asculta-l(proverb arab)”
Într-o zi de vineri, pe străzile vechi, o bancă zăcea bătrîn. În ea cineva rîdea. Ea era brună și naivă, el îi ura vîrsta.
-Voi crește și eu cu 2, 3 ani...
-Și ne vom întîlni la mare...
Acum se gîndește cum să facă să rămînă singură. Acum își dă seama că lumea poate fi a ei dacă vrea. Ar putea trece prin viață ca oricare alt\'. Cît de \'\' altfel \'\' poate fi un om în diferite
Și-atunci, abia atunci simți puterea amintirilor amestecate, rostogolindu-se în corpul ei. Și-n acel moment, a trăit un \'\'da\'\' concret și-atît de-adevărat!
Și-atunci murise.
Un umăr cald
Cine? Tot ea. Ce făcea? Chema vara. Toamna îi maturase înlăuntrul prea mult. Îl evoca pe Descartes, (avea nevoie de cineva deștept), dar mintea-i rămînea goală. De parcă toate gîndurile i-au curs
O siluetă fierbinte trece strada. Tot ea,desigur. Deschise ușa grea a clădirii și-n fața ei, El. Unul din ei, căci pentru ea fiecare era un \'\'el\'\' aparte. Dar pe Ander nu-l văzuse de mult. Și
- Cine sunt toți oamenii ăștia și de ce nu-i dau pace?
-Poate pentru că e frumoasă.
-Frumoasă a fost mereu, dar nimeni n-a știut asta pînă n-a știut-o ea!
Acum cîteva ceasuri, în galeria
Colanții îi mîngîiau piciorul încă adormit, rochia-i acoperise rușinea, iar oglinda-i săruta privirea. El adormise peste cealălaltă \'\'ea\'\', care-i șoptea întruna ceva, privind-o cu un ochi
Sunt o proastă!Cînd văd niște fetițe,mintea mea bolnavă acceptă posibilitatea ca lumea în următorii ani să cunoască alte curve.
I-am spus odată unui bărbat că mi-i dor de amintiri
...Că doar nu i-o observa pe întuneric buzele păstrate în buzunar încă de la amiază.Ar fi vrut să nu le aibă atunci.Îi curgeau unghiile și ochii i se topeau.
Întunericul a rîs două ore.Apoi a
Pe noptieră curge ceasul orei 9.00. Ea-și scoate fața brăzdată și-o aruncă peste Prostie. Își fixează în grabă fața pregătită de ieri, îi înnoiește zîmbetul și licărirea ochilor. Trîntește în
Parcă se mișcă ceva
La capăt de drum
E o ploaie oare
Acoperită de fum?
Alungă speranțele noastre,
Le smulge și le-aruncă
Departe de noi.
Prea tîrziu.Am fost bătuți de prea
Hai să nu ne desprțim! Mă faci să plîng! și mi-e milă de tine... mă doare să te știu așa cînd te-am crezut altfel.
Cineva din mine plînge. Mi-a spus să zîmbesc eu în schimb, căci lumea e proastă
Suflă în mine ceva și eu cînt. Ar rîde lumea de mine și m-ar numi fluier.
Am dansat mult în tot acest timp, doar că pe atunci nu eu cîntam. Eu doar le dansam cîntul. Și în rumoarea din jur și
C