x cu 2, x cu 3, x cu 5...

Într-o zi de vineri, pe străzile vechi, o bancă zăcea bătrîn. În ea cineva rîdea. Ea era brună și naivă, el îi ura vîrsta. -Voi crește și eu cu 2, 3 ani... -Și ne vom întîlni la mare... -Peste 2, 3 ani... -...5 ...ani. Ochii fetei tremurau a șoc și tristețe. Apoi plecă capul și continuă numărătoarea ca la o lecție strictă de mate: -x cu 2, x cu 3, x cu 5... ani... -x cu 2, x cu 3, x cu 5, repetă el auster ca un profesor. Și sub felinarul palid, dintr-o bancă veche, o voce se-auzea plîngînd: x cu 2, x cu 3, x cu 5...