„cine nu știe și nu știe că nu știe,e prost,ocolește-l;cine nu știe și stie că nu știe,e neștiutor,învață-l;cine știe și nu știe că știe,e adormit;trezește-l;cine știe și știe că știe,e înțelept;asculta-l(proverb arab)”
Parcă se mișcă ceva
La capăt de drum
E o ploaie oare
Acoperită de fum?
Alungă speranțele noastre,
Le smulge și le-aruncă
Departe de noi.
Prea tîrziu.Am fost bătuți de prea
Într-o zi de vineri, pe străzile vechi, o bancă zăcea bătrîn. În ea cineva rîdea. Ea era brună și naivă, el îi ura vîrsta.
-Voi crește și eu cu 2, 3 ani...
-Și ne vom întîlni la mare...
Acum se gîndește cum să facă să rămînă singură. Acum își dă seama că lumea poate fi a ei dacă vrea. Ar putea trece prin viață ca oricare alt\'. Cît de \'\' altfel \'\' poate fi un om în diferite
O siluetă fierbinte trece strada. Tot ea,desigur. Deschise ușa grea a clădirii și-n fața ei, El. Unul din ei, căci pentru ea fiecare era un \'\'el\'\' aparte. Dar pe Ander nu-l văzuse de mult. Și
- Cine sunt toți oamenii ăștia și de ce nu-i dau pace?
-Poate pentru că e frumoasă.
-Frumoasă a fost mereu, dar nimeni n-a știut asta pînă n-a știut-o ea!
Acum cîteva ceasuri, în galeria
Cine? Tot ea. Ce făcea? Chema vara. Toamna îi maturase înlăuntrul prea mult. Îl evoca pe Descartes, (avea nevoie de cineva deștept), dar mintea-i rămînea goală. De parcă toate gîndurile i-au curs
Și-atunci, abia atunci simți puterea amintirilor amestecate, rostogolindu-se în corpul ei. Și-n acel moment, a trăit un \'\'da\'\' concret și-atît de-adevărat!
Și-atunci murise.
Un umăr cald
Pe noptieră curge ceasul orei 9.00. Ea-și scoate fața brăzdată și-o aruncă peste Prostie. Își fixează în grabă fața pregătită de ieri, îi înnoiește zîmbetul și licărirea ochilor. Trîntește în
Colanții îi mîngîiau piciorul încă adormit, rochia-i acoperise rușinea, iar oglinda-i săruta privirea. El adormise peste cealălaltă \'\'ea\'\', care-i șoptea întruna ceva, privind-o cu un ochi
...Că doar nu i-o observa pe întuneric buzele păstrate în buzunar încă de la amiază.Ar fi vrut să nu le aibă atunci.Îi curgeau unghiile și ochii i se topeau.
Întunericul a rîs două ore.Apoi a
Sunt o proastă!Cînd văd niște fetițe,mintea mea bolnavă acceptă posibilitatea ca lumea în următorii ani să cunoască alte curve.
I-am spus odată unui bărbat că mi-i dor de amintiri
Suflă în mine ceva și eu cînt. Ar rîde lumea de mine și m-ar numi fluier.
Am dansat mult în tot acest timp, doar că pe atunci nu eu cîntam. Eu doar le dansam cîntul. Și în rumoarea din jur și
Hai să nu ne desprțim! Mă faci să plîng! și mi-e milă de tine... mă doare să te știu așa cînd te-am crezut altfel.
Cineva din mine plînge. Mi-a spus să zîmbesc eu în schimb, căci lumea e proastă
C