Și dacă vreau
pot să iau prima aripă spre fericire
cu trupul plâns alergând
și buzunarele vieții deschise până-n fluturi.
Primăveri îmi vor cerși sub piele rugi sfinte.
Voi trăi în primul cer
Te-ai cuibărit în tine
ca o țară străină desculță
peste care plouă inconștient.
Îndoiala ți-a învățat pe de rost
celulele trupului, măsura tălpii.
Copacii ard ca jarul,
hazardul îți leagă
Azi mă trezesc beată de palma ta
ca o rugă despre nașterea lumii.
Într-o batistă brodată cu fluturi
țin viața și cel mai imens dor de păsări.
Ne îmbrățișăm
ca să ne amestecăm adânc
Mă retrag în celest
cu trotuarele sufletului
prelinse în sânge,
acolo unde
reașezarea planetelor
e o chestiune de recompunere și așteptare,
unde biserici matlasate
din fibre de timp
își
Călărețul cu ochii de ploi
și-a dresat armăsarul
la celălalt capăt al lumii.
Vreme de un Dumnezeu
a asistat la coacerea strugurilor
și nașterea lunii.
Fiecare pas desculț
i-a hrănit
Bunico, au crescut frunzele-n mine
poemul e lung cât durerea,
fereastra deschisă și aburul pâinii
mi-au îngenunchiat cuvintele.
În anotimpuri am fost doar
cu pretextul de-a mă întoarce din
BL