I
Un trandafir ce plange,
In ploaie la fereastra
Petalele ce-si frange
Asa a fost iubirea noastra...
II
De cate ori privesc in mine
Tristeti si zambete si patimi
Vad iarasi chipul
Nimic nu mă-ncantă,
Nimic nu mă doare
Doar moartea îmi cântă
Un cântec de jale...
Nimic nu mă-ncântă,
Nimic nu mă doare
Când iarba plăpândă
Îți pun la picioare...
Si totu-i în
Rămas bun iubită mamă,
Rămas bun dorite frate
Nu mă plângeți, n-aveți teamă
O să plec acum departe
Rămas bun dorite clipe,
Rămas bun iubite șoapte
Nu lăsați să se-nfiripe
Se va face-acuma
Numai tu vrei dacă vrei,
Numai tu poți dacă poți
Să-mi desfaci din somnu-n chei,
Să mă scoli dintre cei morți
Numai tu iubită sfântă,
Numai tu mireasă dragă,
Liniștea să mă
I
Ce oare e iubirea?
Izvor de suferință,
Sau însăși nemurirea
O clipă,o dorință...?
Ce este atunci iubirea?
II
Un cer albastru sfânt
Si nepătat de nori
Dulceața din cuvânt
Un
Mai rămâi te rog o clipa,
Înger cald din altă lume
Peste clipa în derivă
Peste steaua ce-mi apune
Mai rămâi nu te grăbi,
Pân\' bujorii înfloresc
Nimenea nu te-ar iubi
Cum de mult eu te
Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
Și nu știam...n-am înțeles...
Că sufletul mi-e inundat...
Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
De ce-am iubit...de ce
Porumbeii păcii-mi ies in cale,
Ei îmi zâmbesc desfăcându-și aripile
Spre zările senine îi văd îndepărtându-se,
Simt miros de iasomie și tei înflorit...
Îmi întind ușor mâinile să vină la
