Poezie
Porumbeii
1 min lectură·
Mediu
Porumbeii păcii-mi ies in cale,
Ei îmi zâmbesc desfăcându-și aripile
Spre zările senine îi văd îndepărtându-se,
Simt miros de iasomie și tei înflorit...
Îmi întind ușor mâinile să vină la mine...
O veniți la mine...de când tot aștept...
...LIBERTATE...
Strigăte de deznădejde și disperare
Îmi întunecă chipul...
Pașii mei...pașii mei...erau prea grăbiți...
Iar ei...ei...așa plăpânzi...
Și îi strivesc cu un sărut
Cu o mângâiere...s-au dus...
O Doamne, acum sărut corbii...
În jocul acesta de umbre și lumini,
...ILUZII..
Îmi sorb neființa și respir nepăsarea
Singur, rămân singur...
Dar oare am fost vreodată altfel ?
Cadavre și gemete de durere în urmă las,
...MACABRU...
O pasăre albă-n față m-așteaptă...
...SPERANÞÃ...
Tremură de fericire căci mă vede,
Azi nu mai crede nimeni în ea...
Ușor iși desface aripile să se înalțe...
ZBOARÃ...și stolul jalnic croncănește în urmă-i...
Se năpustește năpraznic asupra-i...
...TÃCERE...
002176
0