Poezii

Nimic nu mă-ncantă, Nimic nu mă doare Doar moartea îmi cântă Un cântec de jale... Nimic nu mă-ncântă, Nimic nu mă doare Când iarba plăpândă Îți pun la picioare... Si totu-i în

I Un trandafir ce plange, In ploaie la fereastra Petalele ce-si frange Asa a fost iubirea noastra... II De cate ori privesc in mine Tristeti si zambete si patimi Vad iarasi chipul

I Ce oare e iubirea? Izvor de suferință, Sau însăși nemurirea O clipă,o dorință...? Ce este atunci iubirea? II Un cer albastru sfânt Si nepătat de nori Dulceața din cuvânt Un

Ploua așa mărunt și des, Ca-n ziua-n care ai plecat Și nu știam...n-am înțeles... Că sufletul mi-e inundat... Ploua așa mărunt și des, Ca-n ziua-n care ai plecat De ce-am iubit...de ce

Rămas bun iubită mamă, Rămas bun dorite frate Nu mă plângeți, n-aveți teamă O să plec acum departe Rămas bun dorite clipe, Rămas bun iubite șoapte Nu lăsați să se-nfiripe Se va face-acuma

Porumbeii păcii-mi ies in cale, Ei îmi zâmbesc desfăcându-și aripile Spre zările senine îi văd îndepărtându-se, Simt miros de iasomie și tei înflorit... Îmi întind ușor mâinile să vină la

Numai tu vrei dacă vrei, Numai tu poți dacă poți Să-mi desfaci din somnu-n chei, Să mă scoli dintre cei morți Numai tu iubită sfântă, Numai tu mireasă dragă, Liniștea să mă

Mai rămâi te rog o clipa, Înger cald din altă lume Peste clipa în derivă Peste steaua ce-mi apune Mai rămâi nu te grăbi, Pân\' bujorii înfloresc Nimenea nu te-ar iubi Cum de mult eu te