Poezie

Ploaia

1 min lectură·12 iunie 2010

Mediu

Ploua așa mărunt și des,

Ca-n ziua-n care ai plecat

Și nu știam...n-am înțeles...

Că sufletul mi-e inundat...

Ploua așa mărunt și des,

Ca-n ziua-n care ai plecat

De ce-am iubit...de ce iubesc...

Când sufletul mi-e inundat...?

Ploua așa mărunt și des,

Ca-n ziua-n care ai plecat

În parc pe-o bancă mă așez

Tot parcu-i inundat...

Ploua așa mărunt și des,

Ca-n ziua-n care ai plecat

Cu frunze moarte mă-nvelesc,

E frig...cad frunze ne-ncetat...

Ploua așa mărunt și des,

Ca-n ziua-n care ai plecat

Pe banca rece frunze moarte țes...

Și cerul e de corbi brăzdat...

Am început să cuget...

Și-n inimă stropi să mă atingă

Îmi picura încet din suflet...

O clip-a stat...și-a început să-mi ningă...

Când plouă așa mărunt și des...

De ce n-avem ce ne dorim...?

De ce-nvățăm și tot nu știm...?

De ce trăim...de ce murim...?

Ploua încet nestăvilit...

Ploua mărunt și fără glas...

Ploua cu soare trist în asfințit...

Ploua...Doar asfințitul ne-a rămas...

002.253

bulai catalin eusebiu. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bulai-catalin-eusebiu/poezie/13944238/ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.