bucur alexandra-emilia

imi pare rau ca trebuie sa recurg din nou la stergerea textelor de pe site, insa din motive total independente de mine si strict obiective sunt nevoita sa fac acest gest. stiu ca acest gest va fi urmat de scaderea nivelului, dar este necesar acest act al stergerii lor. voi posta periodic texte pe care le voi supune atentiei cititorilor site-ului Dvs, ca intr-un atelier de creatie gata sa primesc critici, reprosuri constructive si ajutatoare sau aprecieri, insa nu le voi lasa mult timp decat pe cele cu stelute sau recomandate, si asta dintr-un respect pentru cei care le-au apreciat.

multumesc pentru intelegere si scuzele de rigoare.

da, textul prezinta cititorului o avalansa de imagini, pentru ca asa vad eu lumea, nu o pot vedea in cuvinte. cuvintele sunt doar un mijloc de traducere, de transfer al imaginilor in limbaj ( cred ca vazul este simtul care le domina pe celelalte in acest caz ). cred ca incepe de la cotidian pentru ca sunt intamplari directe, preluate ca atare.
tigara electrica ce-i drept, este o aparitie de ultima ora, cred ca cea mai noua inovatie in domeniul fumatului:D exista, face parte din cotidianul fumatorilor :D

Alexandru Marchidan, cred ca nici eu nu as fi putut sa-mi reduc poezia la o asa defintie pe care o simt cea mai potrivita: \"care te aruncă din proximitatea lucrurilor mărunte în metafizic\". cred ca e singura realitate imediata despre acest text.

multumesc mult Sorin, o sa ma uit atent pe modul tau de rearanjare a textului, sunt convinsa ca voi gasi idei bune de a/mi imbunatati stilul, ca de altfel cum pot invat din fiecare comentariu al vostru in general.

o zi cu soare bland!

as observa 2 lucruri:

primul si care ma uimeste: comentariul nu mai este ca ultimul ( adica jignitor)

este f real si util ce ai scris in comentariu, si eu simt incarcarea aceea prozaica insa pe cat se poate renunt la ea. acolo unde nu renunt este pentru ca nu se poate: fie versul nu mai are sensul dorit de mine ci capata altul chiar opus, fie ajuta la un fel de legatura interna, o melodicitate interioara pe care eu o simt.

insa, voi reveni asupra versurilor mentionate si o sa vad ce si cum pot schimba.

zi faina!

sfaturile sunt mereu binevenite, observatiile. din ele invatam, doar nu traim singuri in societate ca sa tinem cont doar de noi ca invidualitate. mai ales ca nu cred ca scrie cineva doar pentru el. asa ca, oricand aveti o parerea, sfat observatie o astept in pagina de comentarii.

o zi frumoasa!

finalul ca si tot textul l-am construit citindu-l si recitintu-l tocmai ca sa evit scaparile de litere, punctuatie si etc care apar fara o re-lectura... asa ca de fapt eram cu mintea pe doua planuri: ce a corectarii si a inevitabilei conturari si finisari a unor imagini.

este un text real si spun real pt ca el a trait, a fost trait.

nu se leaga de iubire. cred ca este chiar prea departe de acest binom... dar... este intr-adevar un dialog, o adresare, dar nu unei jumatati, ci unor persoane pe care le cunoastem inainte de a intalni cea de-a doua forma a iubirii: cea pentru un el sau o ea. iubirea nu este nicidecum o greseala, dar in contextul versurilor citate este o durere. ( intr-adevar zborul poate fi asociat cu iubirea si mai ales cel simetric, adica doua suflete, sincronizare... insa pasarile si zborul au un alt sens.. acela de a exprima durerea pe care o simt pasarile cand sunt spalate cu piatra ponce pana la piele, si pielea lor devine ca un vinil zgariat... )
ceea ce este important este ca am reusit sa transmit pe cat s-a putut acea estetica a gravului. Cred ca de fapt raspusul la comentariu dvs, Cristi Milop este cuprins in primul comentariu al Elei Victoria Luca.

* incerc sa evit pe viitor exprimari de genul dl, dna, dsoara pt a nu suna comentariul prea reverentios sau chiar spre penibil... dar pentru a putea pastra nota de respect o sa citez tot numele.

da, in legatura cu acea specificare o s-o urmez.

multumesc pentru semne si pt increderea data prin aceasta recomandare.

mi-ar fi de folos daca ati mentiona exact ce a cauzat din primul paragraf aceasta retragere. mi-ar fi f de folos, altfel, din subintelesuri, nu inteleg punctual ce trebuie refacut din prisma cititorului.

multumesc.

Ma bucur ca in sufletele tuturor participantilor, festivalul a reusit sa trezeasca simtiri alese.

sa ne vedem cu bine la un eveniment cultural la fel de frumos!

poemul e scris din franturi, partea cu felina de ceva timp, partea cu trenurile acum. trenurile care dau impresia de gigant, de mecanic, chiar de moarte daca ne gandim cati au preferat modul asta de sinucidere, este intr-adevar un peisaj auster si asa mi-am dorit sa fie inceputul textului. pisica, porumbelul, mielul vin din alte doua lumi: a religiozitatii si a unui mistic. este ceva sensibil, fin as spune eu. mi-am imaginat un oximoron gen dureros de dulce... nu stiu daca am reusit, dar Dvs ati simtit f bine toate starile textului.

inceputului poemului face parte inca din forma veche a textelor, vechea formula a lor, inca nu ma pot desprinde de ea, desi simt ca pe undeva, cumva este pe final...exact cum pielea se decojeste...asa ii vine si randul acestui tip de formulare... insa momentan incerc sa o las sa \"moara\" natural, nu s-o eutanasiez:D

mi-am imaginat un soare care a intrat in burta unei feline, nedigerat... v-as ruga sa-mi spuneti cum as putea reformula pasajul cu descaltatul, as vrea sa incerc sa invat tehnica si in timp prin asimilare s-o aplic.

da intr-adevar la deal/ la vale intentia a fost de impovarare:) in fata comentariului Dvs imi simt textul exact ca la radiografie, ati vazut totul in el, pana si cele mai mici intentii, pana si fiecare drum, curba a unui cuvnat.



cu deosebit respect.

as vrea sa-i multumesc domnului Calin Samarghitan pentru contributia adusa vizibilitatii finalizarii acestui eveniment cultural, pe site-ul poezie.ro.

imi pare rau ca sunt atatea concursuri, evenimente literare care trec pe langa noi, atatea festivitati de premiere care se pierd in timp fara a fi sub atentia celor interesati de poezie, de literatura.... poate ca o promovare mai intensa si o atentie sporita din partea fiecarui iubitor de cultura va crea intr-o zi un adevarat network cultural....

as vrea sa postez e-mailul trimis Dnei Steiciu ca un feedback in urma participarii la acest festival:


Am sa scriu succint impresiile despre orasul Suceava si despre Festivalul Eusebiu Camilar- Magda Isanos.

in primul rand orasul m-a surprins, este un oras f frumos, multa natura, laic, se simte spiritualitatea aproape la fiecare pas. am simtit atmosfera unui oras de munte dar f spiritualizat.

ma bucura ca am cunoscut oameni noi cu care sper sa pastrez legatura si sa colaboram in privinta viitoarelor concursuri, sa ne anuntam despre aparitia regulamentelor, despre alte evenimente culturale si initiative literare.

Din punctul meu de vedere conditiile oferite in calitate de gazda au fost f bune si mai ales faptul ca pe langa programul cultural ni s-a ofeit ocazia sa vizitam si orasul: manastirea ioan cel nou de suceava, cetatea.

Evenimentele de acest gen prilejuiesc nu numai intalnirea si consolidarea unor legaturi literare, crearea unui spatiu cultural deosebit, ci si cunoasterea unor scriitori de valoare cum au fost cei prezentati in prima zi a manifestarilor dedicate Festivalului si chiar interactiunea cu ei, scriitorul fata in fata cu opera sa dar si cu publicul.

Itinerariul in localitatea Udesti a fost un moment unic pentru a descoperi traditiile, cultura si lacasurile locului. Este un moment unic pentru ca, daca ar fi sa ia la pas cineva tara in lung si in lat, fara un ghid sau fara o serioasa documentare inainte, nu ar descoperi locurile acestea pline de poveste. ma bucura ca am adaugat inca o fila cunoasterii. Si nu in ultimul rand aceste evenimente culturale constituie chiar ele insele o sursa de inspiratie.

Cu respect.

am gasit acum acest comentariu revizuindu-mi pagina... ceea ce ati scris Dna Sanda Ion este intr-adevar o remarca deosebita. parca ati fi cautat in sufletului fiecarui cuvant, ati fi vazut umbra fiecaruia, mersul, privirea lui si ati descoperit de fapt ce sta dincolo de o forma caligrafica. multumesc!

da, problema \"filosofismelor\" cred ca tine mult si de textul amplu, de un text incarcat si cred ca dupa ce se va mai taia din text pe parcurs se vor duce de la sine si aceste \"filosofisme\" care probabil incarca inutil textele.

lumea interioara este ca un stalp de sustinere in angrenajul vietii exterioare, zilnice, necesare...

multumesc pentru semn amandurora,

cu scuzele aferente intazierii acestui raspuns,

este o curgere lina de ganduri, imagini, de crampeie din lumea auditiva, vizuala, imi place curgerea asta lina a poemului printre lucrurile realitatii, cum reuseste el sa se strecoare in viata cititorului ca un parau usor, printre lucrurile inconjuratoare....

Dl Emil Iliescu, un mai vechi trecator pe aceasta pagina, de fiecare data cu finetea observarii sensurilor din spatele cuvintelor,
da, este o paralela intre doua generatii, ambele pastrandu-l in suflet pe Mos Craciun, unul cu emotia fata de necunoscut, de miraj, unul cu iluzia viselor tineretii....

oricum, la orice varsta, Mos Craciun exista, daca il asteptam si credem in el...si facem fapte bune, asa cum asteapta el de la noi:)

cu respect,

voi veni cu drag,
Emilia.

multumesc mult pentru semn. incerc cat de cat sa tin o linie a scrierii... cat reusesc, cat nu, numai cei care citesc pot spune.
cu sincere multumiri,

ma bucur sa regasesc pe lista castigatorilor la sectiunea poezie o poezie plina de sensuri, ca un nod de cale ferata, a lui Stefan Ciobanu. am ocazia sa-i citesc frecvent poeziile ( ma bucur ca le publica pe site, sunt multi autori care nu-si publica pe internet nici macar o poezie, desi le vad numele pe lista castigatorilor unor concursuri, pe internet nu gasesc niciun text ca sa imi satur curiozitatea lecturii... ).

felicitari si Adelinei ( pe care am intalnit-o la concursul George Suru si lui Doru Emanuel Iconaru pe care de asemenea l-am vazut la 2 concursuri literare la care am participat.

si felicitari celor care publica astfel de articole, care isi rup din timpul lor pentru a ajunge astfel de informatii mai repede si la noi:D

frumos titlu, ceva intre copilarie si o filosofie de viata...\"poți să te întrebi
ce legătură există
între culoarea verde a semaforului
și prima culoare
a lui moș crăciun\".

e creat un peisaj bogat in poezie: semnificatii, lucruri inconjuratoare, oameni, strazi, toate care intr-o hora a sensurilor prind in poezia asta alte intelesuri, alte drumuri, croiesc alte carari imaginatiei.

este o detasare, dar cred ca e fireasca in fata destinului... cred mult in ideea destinului dat fiecaruia de la nastere ( sau chiar nasterea ca punct de plecare a destinului individual...). pt mine nu e nicio nota dojenitoare, de fapt de ce as folosi un ton dojenitor in fata predestinarii?... ( ar putea fi mai degraba mila... )

cei care imi lasa cateva randuri pentru prima data ma bucura, am posibilitatea sa aflu pareri diverse asupra textelor, in aceeasi masura ma bucura si semnului unui mai vechi poet de pe site care de multe ori a rezonat cu starile textelor mele si a patruns adanc in semnificatiile lor, dl Teodor Dume.

Cu respect tuturor,

gata, am corectat in cele doua locuri.

este important ca in fuga asta zilnica, in valtoarea vietii, a cautarii confortului, a materialului si o modernismelor sa nu uitam valorile esentiale ale unei natiuni, cum este cultul eroilor.


multumesc pentru atentia acordata textului si nu in ultimul rand, pt informatiile pretioase pe care le-am aflat citind comentariile,