Poezie

Ecouri.

1 min lectură·15 decembrie 2014

Mediu

Ruginește lumina. Apune decembrie.

De ani și ani nu a mai nins.

Plouă mărunt astăzi cu vorbe peste

un final nefericit de poveste,

în amintirea idealului ucis

cu loviturile de ciocan

ale dictaturii.

Prin mine trece tăcutul convoi

de aripi plouate, pătat cu noroi

și tartorul urbei stă să moară de râs:

Prietene, dacă nu ești tare în gură,

n-ai ce căuta în lumea asta obscură.

Ajun de Crăciun, debandadă, paradă,

icoane cu sfinți mucezesc în vitrine.

Plânse ecouri se aud, de estradă,

hohotul plebei pe un fod de suspine.

Un alt an s-a terminat, un alt an de comedie,

mai bine va fi cândva ori nicicând.

Eroi nu prea sunt și de unde, de unde să fie?!-

încântă bufonii lumea de rând.

Ruginește lumina, sfârșit de decembrie este

și plouă mărunt astăzi cu vorbe de noroi peste

iubirea aflată în facere de avort.

Un alt început nefericit de poveste -

în sumbre culori îl văd, ca pe un

nou-născut mort.

2006

15.12.2014;

10:11.

001.306

Bot Eugen Iulian. “Ecouri..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bot-eugen-iulian/poezie/14061675/ecouri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.