Poezie
În piața romană
varianta finală
1 min lectură·
Mediu
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
și ne uităm la lună;
stăm și așteptăm
să vină autocarul
și să ne despartă;
stăm și ne uităm,
și tăcem îndelung,
cu gândul la ziua
în care
ne vom revedea,
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
fețele încercănate:
tu – de prea multe lacrimi,
eu – de prea puțin somn.
Din timp în timp,
ne înfigem câte o cască
unul în urechea celuilalt
și ne ascultăm reciproc
gândurile,
ca pe niște sentințe,
sângele,
ca pe o melodie
ritmată de inimă
cu tobe și bas.
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască
trași de umbre pe sfoară
de către astrul nocturn;
stăm spate în spate
și ne uităm
prin fața noastră
cum trec
mașini cu două etaje,
mașini cu turiști,
oameni-mașini,
mașini umanizate,
mașini care,
pe măsură ce se apropie,
ne îndepărtează
pe unul de celălalt
tot mai tare;
și noi stăm
și ne uităm,
și tăcem îndelung,
ascultându-ne reciproc
pulsul,
ca pe ultimele știri,
cu gândul la ziua
în care ne vom revedea,
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
cearcănele purtătoare
de prea multe lacrimi
sau
de prea puțin somn.
http://youtu.be/fAqF-8wA-EU
10.06.2014;
22:41
001.273
0